28032024

Back Eşti aici:Home Articole ong-PR Cătalina Florea: Telefonul Copilului a fost o alegere facută cu inima

Cătalina Florea: Telefonul Copilului a fost o alegere facută cu inima

Pin It

catalina_floreaCum a început povestea Cătălinei Florea în mediul ONG?


În momentul în care am luat decizia de a pătrunde în mediul ONG, ocupam funcţia de key account manager al unei companii multinaţionale. M-am alăturat campaniei “Casa de copii nu e acasă” şi am fost invitată să conduc activitatea serviciului de informare şi consiliere în domeniul protecţiei dreptului copilului, un serviciu deschis special pentru a veni în sprijinul publicului ţintă al acelei campanii. A fost o alegere facută “cu inima”, care nu oferea un viitor stabil în accepţiunea clasică din perspectiva profesională, pentru că un proiect se derulează pe o perioadă determinată de timp, apoi trebuie să activezi într-un alt demers sau să identifici un alt loc de muncă. Însă am avut susţinerea familiei şi am crezut atât de tare în idee încât am spus da, voi încerca şi voi merge mai departe.

Şi am facut acel pas care mi-a schimbat viaţa pentru totdeauna: am pornit de la o campanie şi am ajuns la un job full-time. Propriu-zis, un număr de telefon menit a exista doar temporar, pe parcursul campaniei, a devenit un “instrument” permanent în lupta noastră pentru binele copiilor. Aşadar totul a început cu “Casa de copii nu e acasă”, serviciul de informare şi consiliere adresat parinţilor şi publicului larg, pe atunci 0 800 8 200 200. Acesta s-a dezvoltat foarte mult, în urma nenumăratelor solicitări de informare şi consiliere, iar apelanţii sunt practic cei care au determinat extinderea acestui serviciu. Având în vedere rezultatele obţinute, delegaţia Comisiei Europene şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, în calitate de beneficiar în perioada respectivă, au fost de acord că acest serviciu trebuie să îşi continue existenţa. La finele anului 2005, când România a aderat la UE, iar fondurile de preaderare au dispărut, am dezvoltat un studiu de fezabilitate, care a demonstrat faptul că cea mai bună soluţie pentru viitorul acestui serviciu este aceea de a îmbrăca haina unei organizaţii neguvernamentale. Astfel, în anul 2006, a fost înfiinţată organizaţia noastră, Asociaţia Telefonul Copilului, care se ocupă de gestionarea acestui serviciu, dar si de alte activităţi conexe. Încă din anul 2008, gestionăm, însă, numărul unic european pentru telefonul copilului, 116 111, o decizie pe care am influenţat-o la nivelul Comisiei Europene, împreună cu Child Helpline International.

Cum a fost trecerea de la un proiect finanţat din fondurile europene la o organizaţie non-profit?


A fost o luptă acolo, nu a fost aşa de uşor să determinăm factorii de decizie că acest serviciu trebuie să ramână în grija unei organizaţii neguvenamentale nou înfiinţată, independentă, non-profit. Au existat voci care au spus că acest serviciu nu va supravieţui pentru că nu va reuşi să strângă fonduri pentru funcţionare. Dar companiile din mediul privat au înţeles importanţa muncii desfășurate de noi și au decis, an de an, să ne sprijine financiar și, dacă vreţi, și moral, în condiţiile în care participarea lor materială în activitatea noastră ne arată încrederea pe care societatea civilă o are în noi. Încă de la început nu am pornit la drum singuri, ci ajutaţi de poate cel mai fidel partener din mediul privat pe care îl are vreo organizaţie neguvernamentală - compania de telefonie Romtelecom. Compania ne-a pus la dispoziţie numărul de telefon gratuit pentru a veni în sprijinul beneficiarilor, iar din 2006 ne-au oferit mai mult decât atât:  sprijin financiar sub noua formă juridică, spaţiul pentru desfăşurarea activităţii de call center şi consiliere în ceea ce priveşte promovarea. Romtelecom a fost informată permanent asupra activităţii noastre, asupra rezultatelor înregistrate şi această transparenţă a contat foarte mult.

Sunteţi un insider cu experienţă în mediul ONG. Ce s-a schimbat cu adevărat în ultimii 10-15 ani în domeniu, în România?


Înainte de toate, vocea societăţii civile este foarte importantă, pentru că poate aduce schimbări importante şi acest lucru este uşor vizibil. Schimbările aduse de societatea civilă, de organizaţiile neguvernamentale pot fi observate în fiecare zi. Avem marele avantaj că România adună foarte multe organizaţii neguvermanetale, cel puţin în domeniul protecţiei drepturilor copilului. Şi este bine că acestea activează, mai ales în condiţiile actuale de nesfârşită criză financiară. Vorbim de tot mai puţini asistenţi sociali şi psihologi, consilieri şcolari, mediatori şcolari care lucrează la nivelul instituţilor abilitate. Dacă nu ar exista organizaţiile neguvernamentale care să vină nu numai în sprijinul potenţialului beneficiar, dar şi în sprijinul instituţiilor abilitate de stat, nici nu vreau să mă gândesc unde ne-am afla.

Asociaţia Telefonul Copilului este una dintre organizaţiile cu experienţă în mediul ONG. Se poate vorbi de o reţetă de succes pentru ca o organizaţie neguvernamentală nu numai să reziste în domeniu, dar mai ales să performeze?


Este nevoie de foarte multă muncă. Majoritatea timpului îl petrecem la birou, şi nu vorbesc numai de mine, ci de tot personalul cu care lucrez, din 2001. Dacă nu ar fi crezut foarte tare în ceea ce facem, nu ar fi rămas aici şi nu ar fi mers înainte. Mai sunt şi diverse conjucturi, legate de termenul noroc, dar ne bazăm strategia mai degrabă pe muncă. O organizaţie neguvenamentală funcţionează complex, are mai multe obstacole de trecut decât o companie privată. Într-o entitate privată ai un produs pe care îl vinzi. Mai devreme sau mai târziu tot îl vinzi, câştigi ceva din asta. O organizaţie neguvernamentală, care plăteşte aceleaşi taxe la stat, trebuie să încheie aceleaşi contracte de muncă, trebuie să se descurce singură prin a-i convinge pe ceilalţi de utilitatea pe care o reprezintă. Numai dacă ai rezultate poţi merge mai departe cu susţinere. Toate rezultatele noastre acumulate până în prezent se definesc prin foarte multă muncă, motivatie şi foarte multă determinare. Nu e uşor să lucrezi cu toate instituţiile abilitate la nivel local şi central pentru a ajunge la rezultate pozitive în fiecare caz în parte. De asemenea, vorbim şi despre mulţumirea pe care o ai în momentul în care apelantul revine şi îţi apreciază sprijinul oferit.

Lucraţi într-un domeniu în care pare destul de greu de păstrat o atitudine obiectivă. Unde incepe profesionalismul, dorinţa de a face lucrurile “cum trebuie” si nu neaparat dintr-un impuls, de sensibilizare la cazurile pe care le îmtâlniţi în fiecare zi?


Aş dori să subliniez faptul că Asociaţia Telefonul Copilului nu oferă soluţia finală. Întotdeauna prezentăm celor care ne contactează punctele tari şi punctele slabe ale mersului pe o anumită direcţie. Nu suntem aici numai pentru a direcţiona beneficiarii către anumite instituţii, asta o poate face orice serviciu. Sunt foarte multe cazuri care nu ajung la instituţile abilitate, cazuri de consiliere juridică – noi suntem cei care le consiliem. Cum facem noi diferenţa între a fi profesionist şi a te implica tu insuţi, în calitate de consultant? Cred că se unesc de cele mai multe ori, pentru că fără o interacţiune umană cu apelantul nu poţi avea o consiliere de calitate. Avem o legatură cu mult mai strânsă decât şi-ar imagina cineva. Fiecare consultant ştie că la Telefonul Copilului trebuie să monitorizeze fiecare caz pe care îl inregistrează. De cele mai multe ori sunt persoane care revin, fie cu o altă problemă sau pentru a comunica altceva în legatură cu un caz mai vechi, de aceea este important să ai tot istoricul cazului. Faptul ca apelantii au revenit – chiar si pentru a ne multumi pentru ajutor – ne arată că misiunea noastră este pe drumul către îndeplinire.

Care au fost cele mai “productive” campanii ale asociaţiei şi cum evaluaţi acest succes al proiectelor?


Continui să cred că cea mai mare campanie socială pe care a avut-o România vreodată şi în care noi am fost implicaţi a fost “Casa de copii nu e acasă”. Nu cred că există român care să nu îşi aducă aminte de această campanie. O altă campanie destul de revolutionară a fost “Copil caut timp. De petrecut cu părinţii mei”, care s-a derulat pe parcursului anului trecut, dintr-un “diagnostic” pe care noi l-am pus în urma nenumăratelor cazuri de nevoie de comunicare a copiilor, pe care le-am înregistrat la 116 111. Este foarte important pentru noi impactul asupra părinţilor şi asta am început să remarcăm în momentul în care aceștia ne-au contactat pentru a ne expune problema lipsei interacţiunii cu proprii copii. De asemenea, campania “Pierdut” a avut un impact extraordinar, deşi până în urmă cu un an şi jumătate noi nu am desfăşurat o campanie de fundraising, iar acest lucru s-a întâmplat nu neapărat datorită rezultatelor de ordin financiar pe care ea le-a avut, ci datorită impactului. A înţelege sloganul pe care noi l-am avut “fiecare apel pierdut este o şansă pierdută”, a însemnat foarte mult nu atât pentru demersul nostru in vederea adunarii de fonduri, cât pentru conştientizarea publicului larg cu privire la importanţa sesizării cazurilor de încălcare a drepturilor copilului la 116 111.

Este un succes legat de mass media, cel legat de promovarea constantă a numărului de telefon - 116 111. Îmi aduc aminte de cel mai relevant moment - trecerea de la un număr de telefon la altul, respectiv de la 0800 8 200 200 la 116 111, un moment in care ne-am pus serios problema atingerii aceluiaşi grad de conştientizare, în condiţiile în care nu dispuneam de fonduri în acest sens. Îmi aduc aminte de fonduri generoase care au existat în perioada de preaderare la UE pentru România, fonduri investite în acele proiecte şi mă uit la bugetul cu care ne confruntăm acum pentru activităţile de promovare - zero. Nu avem niciodată resurse financiare puse deoparte pentru promovarea în mass media. Însă, am avut întotdeauna susţinerea prietenilor noștri din presă, care știu în ce constă munca noastră și au văzut de multe ori și care este impactul a ceea ce facem. Lor trebuie să le mulţumim pentru o mare parte din conștientizarea cu privire la existenţa si activitatea serviciului nostru.

Ce fel de instrumente de social media utilizaţi în organizaţia dvs şi în ce fel contribuie la imaginea asociaţiei?


Am început să folosim reţelele sociale în urmă cu aproape 2 ani. Iniţial, nu am ales pagina de Facebook ca pe o formă de promovare, ci ca pe o formă de a împărtăşi lumii cazurile care i-au sensibilizat pe consultanţii nostri. Acum pagina are un alt ecou faptul că “fanii” interacţionează cu noi, ne pun întrebări, apreciază posturile noastre, asta înseamnă că nu suntem singuri. Partea de promovare vine pe planul doi, într-un mod paradoxal, pentru că majoritatea organizaţiilor se gândesc la a-şi aduna cât mai multă promovare din acest instrument. Sunt foarte multe cazuri care au sensibilizat mult consultanţii, şi nu vorbim numai de profesionişti, ci de oameni foarte dedicaţi, iar acest lucru se vede mai ales din maniera în care îşi povestesc cazurile.

Ce înseamnă pentru Telefonul Copilului  Premiul I la secţiunea Proiecte şi campanii de CSR, la Gala Societăţii Civile, ediţia 2011?


Premiul I l-am luat şi anul trecut, la o altă categorie. Dar anul acesta a fost copleşitor pentru noi deoarece la aceeaşi categorie am luat premiile I şi II. Ne-am simţit absolut minunat cu toţii pentru că am ştiut cât de multă muncă se află în spate. Înseamnă enorm ca recunoaştere pentru noi, pentru a merge mai departe. Contează enorm, este practic cea mai mare competiţie care se desfăşoară în România şi care premiază acţiunile de ordin social. Orice recunoaştere la nivel naţional a activităţii noastre înseamnă enorm pentru noi, dar asta nu înseamnă că ne putem relaxa, pentru că lucrăm la foc continuu. Premiile sunt destul de importante pentru un ONG, ne demonstrează că nu suntem singuri şi nu suntem invizibili, că activitatea noastră este apreciată. Pentru noi a fost un moment cu o încărcătura şi mai mare cu atât mai mult cu cât anul acesta împlinim zece ani de activitate. Practic, ni s-a oferit primul mare cadou.



Cătălina Florea şi-a început activitatea în cadrul Centrului Expoziţional ROMEXPO (departamentul de comunicare). Imediat dupa absolvirea facultăţii, şi-a început activitatea în cadrul companiei Hofmann Romania, iar în anul 2001 a părăsit funcţia de Key Account Manager, în aceasta companie, pentru a se dedica celei mai mari campanii sociale organizată vreodata în România, „Casa de copii nu e acasă”. A oferit servicii de asistenţă tehnică şi consultanţă în management, în cadrul acestui proiect, şi a avut rolul de coordonator al serviciului gratuit de informare şi consiliere al proiectului, adresat parinţilor şi publicului larg, 0800 8 200 200, primul şi singurul serviciu de acest fel în România. A organizat şi a coordonat activitatea echipei acestui serviciu atât în cadrul campaniei mentionată mai sus, cât şi în cadrul proiectului „Drepturile copilului sunt lege”. În anul 2006 a fondat, alaturi de alţi 12 membri, Asociaţia Telefonul Copilului, care a dus mai departe existenţa liniei telefonice gratuite de asistenţă pentru copii şi parinti, astăzi, 116 111 – număr unic european pentru „telefonul copilului”. Cătălina Florea conduce activitatea Asociaţiei Telefonul Copilului, în calitate de Director Executiv. De asemenea, începând cu anul trecut ocupă şi poziţia de Deputy Regional Reprezentative în cadrul Child Helpline International, alianţă internaţională ce reuneşte toate organizaţiile europene care gestionează serviciul „telefonul copilului”. A început astfel să ajute la înfiinţarea şi a altor linii de asistenţă pentru copii, în alte ţări europene. Mai multe informaţii despre activitatea organizaţiei puteţi afla la www.telefonulcopilului.ro şi la http://www.facebook.com/asociatiatelefonulcopilului.
Interviu realizat de Simona Barbu, Editor PR Romania
Copyright PR Romania, toate drepturile rezervate


Pin It

Parteneri

   BT Logo Aliniat Central               logo SMP