Bloggerii sunt mari fani ai evenimentelor offline. Sunteţi de părere că acest tip de întâlniri sunt potrivite pentru consolidarea relaţiei dintre bloggeri şi practicienii de relaţii publice?
Evenimentele offline sunt cele mai bune metode pentru consolidarea relaţiilor de orice fel. Internetul este mediul perfect pentru a cunoaşte oameni (în mare parte, cu aceleaşi interese), dar consolidarea unei relaţii se face DOAR faţă în faţă, iar asta nu cred că se va schimba prea curând. Sunt de acord că poţi avea un număr nelimitat de conexiuni pe internet şi că poţi colabora cu oamenii respectivi, chiar şi dacă e vorba despre servicii plătite (eventual şi fără contract), dar aceste colaborări au o limită, care poate fi depăşită doar prin dialogul faţă în faţă.
Din perspectiva bloggerului implicat într-o campanie, ce va conta mai mult: afirmarea opiniei cu sinceritate sau susţinerea produsului, a persoanei sau a cauzei? Pot fi reconciliate cele două părţi atunci când între ele intervine un conflict?
În mod cert, în materie de blogging, părerea sinceră şi subiectivă va prima întotdeauna. Diferenţa dintre un blogger şi un ziarist e reprezentată de SUBIECTIVITATE, iar subiectivitatea se bazează pe sinceritate (indiferent cât de dureroasă e această sinceritate). Problema se pune altfel. Bloggerii nu prea acceptă să facă reclamă unui produs prost, decât dacă advertiserul respectiv îşi doreşte să primească feed-back negativ (au fost câteva cazuri). La urma urmei, pozitivă sau negativă, reclama rămâne reclamă, iar simplul fapt că un blogger îţi evidenţiază părţile negative poate duce la o evoluţie transparentă, a ta, sau a produsului pe care tu îl promovezi.
Despre reconcilierea unor relaţii între un blogger şi piaristul care aplică o strategie greşită de abordare (sau invers), pot să spun doar că nu e nimic personal la mijloc, deci clar se poate ajunge la un acord. Probabil că cea mai bună soluţie, într-un astfel de caz, este contactul faţă în faţă, despre care am discutat la punctul 1.
Cum trataţi propunerile venite din partea practicienilor de relaţii publice? Care este cel mai important criteriu în evaluarea acestor propuneri?
Primesc mailuri cu diferite propuneri aproape zilnic, dar marea majoritate a acestora sunt bune de şters. Aici chiar nu e vorba de CUM LE TRATEZ EU, pentru că interesul meu e să meargă toate, deci sunt cât se poate de serios cu orice astfel de propunere. Problema reală stă în abordare, care, aşa cum am spus şi mai sus, păstrează încă spiritul ăla de „mare către mic” (eu sunt pr-ist cu experienţă la o mare firmă, iar tu un amărât de blogger, deci nu mă agit prea tare să te conving să colaborăm). De cele mai multe ori, tentativele astea sunt încununate de eşec şi certuri fără sfârşit, iar faptul că există aceste certuri ne arată că suntem totuşi pe un drum bun, din care toţi vom învăţa câte ceva (cine nu va învăţa, va rămâne cu o treaptă în spate).
Criteriul cel mai important e seriozitatea, iar apoi corectitudinea, deci fiecare trebuie să câştige atât cât consideră că merită (într-o limită a bunului simţ, evident), iar aici sunt incluse colaborările de orice fel, în absolut orice domeniu.
În opinia dumneavoastră de comunicator, se respectă etica profesiei în relaţiile dintre PR-işti şi colaboratorii lor (în acest caz, bloggerii)?
De cele mai multe ori da, se respectă o etică profesională (din moment ce au fost realizate multe proiecte majore pe baza acestor relaţii). Există chiar posibilitatea ca mai mult de 50%, din totalul de cazuri, reprezintă colaborări de succes între bloggeri şi piarişti, dar eşecurile vor fi întotdeauna mai vizibile, mai atrăgătoare şi, din punctul meu de vedere, mai utile în construcţia unui sistem de valori comun.
Ce credeţi că preferă specialiştii în relaţii publice: relatările obiective sau posturile subiective?
Nu am nici cea mai vagă idee. Sper că articolele subiective, că altfel ar fi destul de grav. Prima variantă e mult mai aproape de o regie de tipul plata unei sume de bani către blogger, maniera de scris fiind stabilită în funcţie de dorinţa clientului, indiferent de părerea bloggerului, iar asta nu se cheamă blogging. Un alt aspect ar fi sumele relativ mici pe care le poţi câştiga dintr-un blog, în momentul ăsta, deci mi s-ar parea înjositor să mă mint singur şi să-i mint şi pe alţii, pentru 150-200 de euro. Oricum e înjositor să faci asta, posibilitatea să fii prins fiind chiar garantată, dar e o opţiune individuală şi trebuie perfecţionată cumva.
Care credeţi că sunt caracteristicile relaţiei PR-ist – blogger în raport cu cea ditre PR-ist şi jurnalist?
Prima caracteristică a relaţiei pr-ist-blogger e umanitatea tot mai evidentă a întregului dialog (şi nu numai). Comunicatul sec de presă reprezintă relaţia dintre pr-ist şi ziarist (probabil de aceea nici nu ne plac aceste relatări oficiale, lipsite de orice farmec), deci hai să găsim mijloace mai potrivite unui mediu al performanţei în socializare. Blogging = aptitudini de socializare antrenate zilnic, iar socializarea nu se rezumă la un salut şi un ataşament.
Spre norocul tuturor, media de vârstă a performanţei în blogging este aceeaşi cu media de vârstă a performanţei în PR (asta ca să înţelegi şi motivaţia psihologică a certurilor destul de dese), deci nu e greu deloc să construieşti un dialog, urmat de o relaţie de succes, bazându-te doar pe sinceritate şi respect.
Alexandru Negrea este blogger din 2006, iar în momentul de faţă are unul dintre cele mai cunoscute bloguri din România – www.buddha.voce.ro. Lucrează, ca freelancer, în webdesign/programare, portofoliul său de clienţi incluzând nume precum Bobby Voicu, Alin Popescu, Dan Dumitrescu, Alexandru Nistor, Răzvan Dinu, Viorel Copolovici şi mulţi alţii. A avut apariţii şi în media tradiţionale, unde a fost invitat pentru a opina asupra dezvoltării profesionale prin blogging şi asupra modului de generare a veniturilor în urma publicităţii de pe blog.
Interviu realizat in data de 20 iulie 2009 de Andra Larisa Zaharia, Forum for International Communications
Copyright 2009 Forum for International Communications
| < Anterior | Următor > |
|---|
