PR Romania

Mihaela Vorvoreanu: Mediul online prezintă oportunitatea de a ne orchestra construirea sinelui în mod strategic

Tehnologiile nu ar putea exista dacă nu ar fi impulsionate de oameni. Cum credeţi că va evolua comportamentul utilizatorilor pe reţelele sociale?

Ca cercetător, ezit să fac predicţii. Dar, dacă ne uitam la istoria altor medii de comunicare de pe Internet, ca de exemplu email şi forumurile de discuţii, ne putem aştepta ca, în acelaşi timp, (a) reţelele sociale să devină un obicei, parte integrată în rutina de comunicare, şi (b) să fie din ce în ce mai poluate de mesaje nedorite: spam, marketing, şi, da, chiar şi relaţiile publice.

Predaţi un seminar intitulat ”Social Media Research”. Cum reuşiţi să adaptaţi continuu structura şi informaţiile seminarului într-un domeniu care n-a ajuns încă la maturitate?

Nu ne putem permite să aşteptăm ca un domeniu să ajungă la maturitate înainte de a-l studia. În primul rând, nu se aprinde nici un semafor care să semnaleze clar ca un domeniu a ajuns la maturitate: Deci, cum putem ştii când e suficient de „copt” pentru studiu? În al doilea rând, dacă studiem fenomenele imediat cum apar, avem posibilitatea să le influenţăm evoluţia, să avertizăm din timp împotriva direcţiilor cu potenţial negativ pentru individ şi societate. Dacă cercetătorii academici nu se implică în studiul fenomenelor noi, atunci social media rămâne, cel puţin în Statele Unite, un teritoriu dominat de interesele de marketing ale companiilor mari. Mi se pare datoria intelectualului universitar să studieze şi să reprezinte interesele publicului şi societăţii.

Şi, ca să răspund la întrebarea „cum?” – nu e aşa de greu. O dată ce am identificat structura de baza a seminarului şi conceptele fundamentale pe care vreau să le înveţe studenţii, tot ce trebuie să fac e să gasesc articole noi pe aceste teme. De exemplu, o temă importantă la curs e capitalul social. Teoria de bază nu se schimbă aşa de repede, iar articole recente pot fi găsite relativ uşor.

Pentru cititorii interesaţi să citească articole de cercetare despre social media, recomand bibliografiile menţinute de Danah Boyd, despre reţele sociale (social network sites): http://www.danah.org/researchBibs/sns.php şi microblogging (Twitter, etc.): http://www.danah.org/researchBibs/twitter.php

Care sunt întrebările pe care un student ar trebui să şi le pună pe măsură ce se confruntă cu diverse platforme şi  transpunerea sinelui în mediul online?

Întrebarile depind de cât de bine înţelegem fenomenele online. Încerc să explic mai jos trei aspecte importante ale mediului online şi întrebarile care decurg din ele:

• Contextele şi grupurile sociale se amestecă online. Orice mesaj poate fi văzut de oricine. Un mesaj intenţionat pentru audienţa A, poate fi văzut şi interpretat diferit, sau negativ, de audienţa B. Atunci când comunicăm, avem de obicei în minte o anumită audienţă căreia îi este destinat mesajul. Când comunicăm online, trebuie să facem un efort în plus să ne gândim şi la alte audienţe, neintenţionate, şi cum ar putea arăta mesajul în ochii lor. Comunicarea online cere un nivel mai mare de efort şi auto-cenzură decât comunicarea offline. Din păcate, cultura online e o cultura a vitezei, şi e nevoie de încă un efort să rezistăm presiunii de a apăsa butonul Send/Post înainte de a ne fi gândit o secundă. Deci, prima întrebare ar trebui să fie: Cum va percepe un viitor şef/soacra acest mesaj? Cum m-aş simţi dacă acest mesaj ar apărea în ştirile din seara asta?
• Mediul online prezintă oportunitatea să ne orchestrăm construirea sinelui în mod strategic. Avem mult mai mult control asupra felului în care ne prezentăm, decât în comunicarea offline. Putem face selecţii atente şi ne putem construi o identitate pozitivă şi complexă. Prea puţini studenţi, din câte observ eu, depun efortul să-şi construiască o identitate strategică online. Ea e construită oricum, şi se rezumă la ce apare într-o căutare Google pe numele unui individ. Eu îi sfătuiesc pe studenţi să-şi creeze o identitate complexă online, care reflectă nu numai aspectul personal/social, dar şi pe cel profesional. Prin urmare, a doua întrebare ar trebui să fie: Dacă Google e CV-ul meu, cum ar fi perceput de angajatori?
• Legat de cele doua puncte de mai sus e faptul că nu avem control absolut asupra informaţiei online despre noi. Informaţia poate supravieţui şi fi găsită mult timp după ce noi (credem că) am distrus-o. Cum se zice, „Google never forgets.” De asemenea, e posibil ca prietenii şi cunostinţele să distribuie informaţi potenţial negative despre noi, chiar şi sub forma unor comentarii pe Facebook sau Twitter care în momentul prezent par amuzante. Cred că studenţii trebuie să înţeleagă că acţiunile lor online pot avea consecinţe pentru alţii. Dacă nu e deja, trebuie să devină admisibil sa îi rugăm pe prieteni să şteargă anumite comentarii, sau să nu ne menţioneze în fotografii pe Facebook fără să ne ceară permisiunea. Dacă devenim conştienţi că activitatea online din liceu poate supravieţui şi poate fi luată în considerare peste 4 ani când încercăm să găsim primul job, e cazul să ne intrebăm: Cum mă poate afecta informaţia online despre mine, peste 4-5 ani?

Timpul pe care îl petrecem zilnic în mediul online îl detronează cu uşurinţă pe cel offline. În ce măsură consideraţi că  se mai păstrează vechile bunele maniere în mediul online?

Probabil că vechile bune maniere nu se păstrează intacte, dar asta nu înseamnă că nu se crează norme noi pentru bune maniere online. Fiecare mediu de comunicare, începând de la forumurile de discuţie şi email, şi terminând cu bloguri, Facebook, şi Twitter are normele sale de bune maniere. Cuvântul tradiţional (şi destul de vechi) în engleză este netiquette – o prescurtare a cuvintelor net etiquette. Eu recomand indivizilor, dar mai ales companiilor care folosesc aceste medii online pentru marketing şi PR să înţeleagă foarte bine normele sociale care guvernează comunicarea pe mediul respectiv înainte de a participa. De învăţat, le vor învăţa oricum, pentru că membrii comunităţilor online sancţioneză prompt violările de netiquette. Dar e preferabil să le inveţe dinainte şi să evite gafele şi criticile.

În cadrul unei conferinţe susţinute la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice (SNSPA) aţi abordat termenul de Internet social. Cum l-aţi defini şi care are fi valenţele acestuia?

Am ales să folosesc termenul prima oară cand am creat numele seminarului despre social media. Social media mi s-a părut un termen abuzat şi cam clişeu, si mi-am dorit un nume mai interesant şi creativ, care eventual să supravieţuiască demodării expresiei social media. Numele cursului a devenit: "Research Focus: The Social Internet." Nu cred că e o diferenţă semnificativă între social media şi Internetul social, dar Internetul social se traduce mult mai frumos în română decât social media J.

---

Dr. Mihaela Vorvoreanu este profesor asistent în cadrul departamentului Computer Graphics Technology şi Organizational Leadership & Supervision la Universitatea Purdue din Indiana, SUA, unde studiază impactul socio-cultural al noilor tehnologii de comunicare. Anterior, a fost profesor asistent în cadrul Departamentul de Studii de Comunicare de la Universitatea Clemsen.  A predat diverse cursuri de relaţii publice şi comunicare, iar aria academică de cercetare cuprinde relaţiile publice şi noile tehnologii web. A publicat nenumărate articole de cercetare în reviste precum Journal of New Communication Research, Public Relations Review şi Journal of Website Promotio şi în lucrarea: Web Site Public Relations: How Corporations Build and Maintain Relationships Online. Dr. Vorvoreanu a făcut un doctorat în comunicare la Universitatea Purdue.

---

Interviu realizat de Florina Baciu, Junior Editor PR Romania. Copyright PR Romania, toate drepturile rezervate.

• Prec
• Următor