PR Romania - Relatii Publice in Romania

Duminica, 5 Februarie 2012
Marime text
  • Mareste dimensiunea fontului
  • Default font size
  • Micsoreaza dimensiunea fontului

Variabilele reputaţiei corporatiste

Email Imprimare
Index articol
Variabilele reputaţiei corporatiste
Definiţia propusă de autor
De ce este importantă o bună reputaţie
Valoarea financiară a reputaţiei
Valoarea relaţiilor
Relaţia distre valoarea organizaţională şi reputaţie
Implicarea angajaţilor şi reputaţia
Cine este/ar trebui să fie responsabil pentru reputaţie?
Rolul CSR în crearea reputaţiei
Măsurarea reputaţiei
Noile media şi reputaţia
Implicaţii pentru practicianul de relaţii publice
Sumar
Despre autor
Referinţe bibliografice
Toate paginile

elliot_schreiberDefinirea reputaţiei

Reputaţia este adesea greu de definit, din moment ce lucrurile care dăunează reputaţiei diferă de la caz la caz. O mulţime de surse academice şi nu numai au oferit o varietate de definiţii pentru acest concept. Conform American Heritage Dictionary (1970: 600), reputaţia reprezintă "modul general în care un individ este perceput de public". Cu toate acestea, intersectând şi combinând multiplele definiţii ale conceptului, obţinem următoarele caracteristici:
a)    Reputaţia este un derivat al tuturor acţiunilor şi comportamentelor organizaţionale: este dificil să izolezi doar o singură variabilă care să influenţeze mai mult percepţia tuturor stakeholderilor (Schultz, et al, 2006).
b)    Reputaţia este formată din suma reprezentărilor organizaţiei formate de-a lungul timpului în mintea multiplelor publicuri (Grunig&Hung, 2002; Yang& Grunig, 2005) şi se dezvoltă printr-un schimb comunicaţional bilateral complex între o organizaţie şi stakeholderii săi (Rindova&Fombrun, 1999).
c)    Reputaţia este judecată în contextul pieţei competitive (Fombrun&Van Riel, 2003; Fombrun, et al, 1990; Shapiro, 1983; Schultz, et al, 2006). Reputaţia nu reprezintă o normă pentru toate companiile şi nu are aceeaşi valoare pentru toţi stakeholderii.
d)    Reputaţia reprezintă modalitatea prin care stakeholderii, care nu cunosc niciodată adevăratele intenţii ale unei organizaţii, determină dacă aceasta merită încrederea lor (Stigler, 1962). Madhok (1995) observă că încrederea este esenţială într-o lume în care afacerile funcţionează pe baza cooperării şi a relaţiilor. Golin (2003) foloseşte termenul de "bancă de încredere" şi notează: 1) încrederea reprezintă elementul esenţial de bază al contactelor sociale – baza imaterială a adevăratelorsuccese pe termen lung; şi 2) încrederea este atât un proces, cât şi un rezultat; se află în miezul fiecărei relaţii. Zaballa et al, din cadrul Deloitte Spain (2005), notează că "reputaţia corporativă reprezintă prestigiul menţinut de-a lungul timpului care, fiind bazat pe un set de valori şi strategii împărtăşite, precum şi pe asigurarea întâietăţii stakeholderilor, asigură sustenabilitatea şi diferenţierea companiei prin intermediul managementului propriului capital intelectual (bunuri intangibile)" (p. 61).
e)    Reputaţia se bazează pe comportamentul, comunicarea şi relaţiile organizaţionale: Doorley&Garcia (2008: 4) oferă o formulă ca definiţie, notată sub forma "suma imaginilor = (performanţă şi comportament) + comunicare = suma relaţiilor".



 
Banner

Newsletter PR Romania

Banner

Lobby în România - primul studiu independent despre activităţile de lobby din România

cover_lobbypdf_icon
Banner

Viziteaza-ne si pe

csr-logo

Resurse online de referinta in domeniul CSR (responsabilitatii sociale corporatiste). Nume sonore ale CSR-ului autohton si international semneaza articole, analize si interviuri. Un proiect initiat de Forum for International Communications.


Share/Save/Bookmark