Lidia Solomon: Optimismul poate fi cultivat prin ajustarea aşteptărilor pe care le avem de la noi înşine şi de la ceilalţi
- 24 Octombrie 2016 |
- Dana Oancea
Interviul de faţă oferă o cale de acces spre miezul şi conexiunile unui subiect dinamic – optimismul şi entuziasmul comunicatorilor în România de azi. O invitaţie de a afla mai mult pe marginea unui subiect despre care avem senzaţia că ştim tot. Un dialog cu unul dintre cei mai experimentaţi şi apreciaţi comunicatori români.
Pe o scala a optimismului, unde crezi că întâlnim astăzi comunicatorul român?
Cred că avem de-a face cu un optimism moderat. Optimism trebuie să fie, căci fără el, nu ştiu cum ai putea să faci meseria asta - să-ţi mulţumeşti partenerii, clienţii sau şefii, să-ţi motivezi angajaţii sau colegii, să inspiri încredere, să anticipezi instanţa următoare a dezvoltării tale. Moderat, pentru că suntem parte a unui sistem economic, social, politic, a unui spaţiu civic. Există o doză de incertitudine şi deznadejde în evoluţia acestui sistem, în România, dar în definitiv, niciodată nu a fost uşor, nu-i aşa?
Pragmatic vorbind, optimism înseamnă încrederea că îţi poţi creşte afacerea, echipa, portofoliul şi evident, veniturile sau poziţia pe piaţă. Toţi comunicatorii trec, de ani buni, printr-un proces de adaptare la nou: de la severitatea crizei şi reaşezarea business-urilor, la explozia Internetului, a conectivităţii mobile, integrarea noilor tehnologii în comunicare, atingerea unor obiective grele într-o piaţă competitivă şi mai puţin previzibilă. Alţii însă, au profitat tocmai de această schimbare şi au pus pe picioare business-uri profitabile, cu competenţe noi, cerute pe piaţă.
Dincolo de cifre, optimismul poate fi cultivat prin ajustarea aşteptărilor pe care le avem de la noi înşine şi de la ceilalţi. Putem fi pozitivi pentru simplul motiv că ne facem treaba bine şi ne păstrăm valorile integre, că învăţam din reuşite şi eşecuri, că fiecare zi are ceva bun, chiar şi cele proaste.
Cum arată optimismul Lidiei Solomon mai de aproape?
Există din dotare, văd partea plină a paharului. Nu din credinţa oarbă că « binele invinge », ci dintr-o aplicare consecventă a unor principii de viaţă.
Am un adolescent acasă, sunt conectată la generaţia lui, iar asta e o doza zilnică de energie bună. Vreau să îi insuflu dorinţa de a face ceva care să îi placă, credinţa că poţi reuşi prin forţe proprii, cu multă muncă. Şi că un pic de smerenie e necesară, te ţine cu picioarele pe pământ – în general, nu e bine să ne luăm foarte în serios.
Crezi că stăm bine cu entuziasmul în industria comunicării?
Dacă luăm ca referinţă locul în care se exprimă multe din sentimentele industriei, adică Facebook, entuziasmul se activează constant în jurul unor teme. Există poate mai mult entuziasm ‘contra’, decât ‘pro’, dar asta reflectă lumea în care trăim.
Oamenii vibrează, în general, la creativitate, umor, la orice stimulează emoţia colectivă; poate fi o campanie deşteptă, solidaritatea faţă de o cauză, un pas înainte al României.
Cum apreciezi în general atitudinea comunicatorului român faţă de teritoriul nevoilor sociale şi al implicării civice?
În România, lista nevoilor sociale este atât de mare, încât e loc pentru toată lumea. Şi sunt multe companii/agenţii care fac asta foarte profesionist, iar angajaţii lor sunt mai mult decât dornici să se implice personal. Desigur, e nevoie de continuitate şi consecvenţă.
Rămâne în continuare problema morală a bugetului investit în cauză (ce ajunge la beneficiari) versus bugetul investit în comunicare – eu cred că primul trebuie să primeze si deobicei, asta se întâmplă.
Popularizarea iniţiativelor CSR e foarte importantă, iar aici lucrurile au evoluat enorm în privinţa atitudinii, fiind mult mai mulţi comunicatori dornici să preia aceste mesaje şi să susţină, pro bono, o cauză.
La nivel personal, ştiu mulţi colegi afiliaţi cauzelor sociale, politice, caritabile. Unii aleg sa vorbească despre asta, alţii nu.
Cum ne ferim noi, comunicatorii, de oboseală cronică şi pe alocuri de pesimism?
E o formulă de echilibru la care fiecare ajunge la un moment dat. Cred că oboseala cronică şi pesimismul nu-şi au leacul în mai mult de 8 ore de somn sau în pastile. Ai nevoie să fii ok cu tine, să îţi placă ce faci, să îţi găseşti rostul pe lumea asta, dincolo de „job”, să faci ceva pentru sufletul tău - pentru că trăim într-o lume atât de materialistă. Cei mai mulţi fac sport, merg cu biclele, călătoresc, alţii gătesc, pictează... „whatever works”!
Problema este timpul, adica lipsa lui; ajungi să jonglezi cu el, să-l păcăleşti, ca să le poţi face pe toate.
Eu am descoperit qi gong şi tehnicile învăţate mă ajută să ma relaxez... la fel şi gătitul. Dar cel mai mult mă încarcă mersul la teatru şi la film, cât de des pot. La modul ideal, aş merge în fiecare zi, dar încă nu s-a oferit nimeni să mă plătească pentru asta!
Ce înseamnă pentru tine un moment de entuziasm?
Să abordez o idee de la zero, să mă împrietenesc cu ea, să o adulmec până găsesc poteca firească în articularea ei. Să pun umărul la un proiect în care cred. Să descopăr oameni care au aceleaşi valori. Orice film nou al lui Woody Allen şi, în general, filmele făcute bine şi cu sinceritate. Spectacolele lui Andrei Şerban şi Silviu Purcărete, muzica bună de orice fel. Discuţiile despre orice cu fiul meu, vacanţele. Când motanul mă bagă în seamă şi îmi toarce!
Lidia Solomon, Marketing Communications Leader, Europe & North Africa, Honeywell
Interviu realizat de Dana Oancea. Copyright PR Romania, toate drepturile rezervate.