Kevin In-Chuen Koh: Viaţa are un mod anume de a ilustra cu cea mai mare acurateţe cum nu trebuie făcute lucrurile



kevin_in-chuen_kohSunteţi lector de retorică şi pledoarie. Cum a început totul?


Am crescut într-un context în care timpul reprezenta o resursă foarte rară, iar înţelegerea greşită o cauză frecventă a unor conflicte inutile. Adaptarea la aceste provocări a început ca un „instinct de supravieţuire”. Am înţeles că gestionarea conflictelor şi transformarea lor în rezultate pozitive nu depindea doar de inteligenţă şi noroc. Această nevoie de a gestiona conflictele şi resursele limitate a fost punctul de plecare a ceea ce avea să devină ulterior o observare permanentă a modului în care oamenii comunică (sau nu) în situaţii diferite, căutând să aplice şi să împărtăşească lecţiile deja învăţate.

În afara calităţii de mentor de retorică, lucraţi şi ca avocat de drept internaţional. Care este rolul comunicării în munca dvs. de zi cu zi?


Drepturile omului emană din drepturile universale şi necondiţionate ale tuturor persoanelor, indiferent de circumstanţe şi oriunde în lume. Această universalitate este dificil de aplicat în condiţiile practice ale sistemelor politice şi juridice internaţionale, în linie cu principiul suveranităţii statului cu privire la interesele şi circumstanţele specifice. În acest context, comunicarea este nucleul care asigură progresul muncii mele. În centrul fiecărui demers politic sau juridic, pentru a avea succes, trebuie să stea întotdeauna înţelegerea motivelor care fundamentează diferitele poziţii, analizei oportunităţilor de a crea un front comun şi comunicării modului în care interesele reciproce pot fi atinse.

Aveţi un impresionant profil profesional. Aţi avut un mentor în cariera dvs.?


Nu. Mai degrabă decât să caut o persoană sau o sursă care să mă îndrume, experienţele mele şi modul în care abordez lucrurile au format un colaj. Chiar şi în scenariile cele mai negre, viaţa are un anume mod de a ilustra cu cea mai mare acurateţe cum nu trebuie făcute lucrurile şi exact ce anume nu vrea cineva. Este ca un chestionar grilă, procesul de eliminare a „răspunsurilor” greşite face găsirea soluţiei potrivite mult mai uşoară.

Aveţi o tehnică de comunicare preferată?


Dincolo de cuvinte, există un limbaj universal al sunetelor şi imaginilor. Există modele fundamentale care se aplică oricărui context de comunicare. În orice mesaj încerc mereu să integrez tehnicile pe care le dezvolt pentru a potenţa impactul pe care respectivul mesaj îl are.

Majoritatea oamenilor găsesc vorbitul în public sau susţinerea unei prezentări în faţa unui grup de oameni un lucru stresant. Puteţi să ne împărtăşiţi câteva modalităţi de a depăşi temerile legate de vorbitul în public?


Depăşirea sau eliminarea nervozităţii şi a fricii este una dintre ideile preconcepute legate de vorbitul în public. Teama va exista mereu şi aşa şi trebuie. Odată recunoscute avantajele pe care frica le poate aduce, cea mai bună abordare este să căutăm să o gestionăm, mai degrabă decât să încercăm să o eliminăm. Şi, dintre multele tehnici prin care putem face acest lucru, controlul respiraţiei este una dintre cele mai uşoare şi mai fiabile modalităţi de a face acest lucru. Spre exemplu, inspiraţi până număraţi la patru, ţineţi-vă respiraţia până ajungeţi cu numărătoarea la opt şi extindeţi expiraţia până număraţi la zece sau la doisprezece. Uşor şi suficient de discret de făcut o dată sau de două ori chiar înainte de a vă lansa într-un discurs sau o prezentare.

Cum a fost pentru dvs. prima experinţă în care v-aţi adresat publicului?


A fost ca un plonjon într-un ocean cu apă proaspătă şi rece (de care doar am auzit, dar la care nu ajunsesem niciodată până atunci), într-o zi toridă. O senzaţia aspră, dar revigorantă şi împroşcând multă apă. Mi-a plăcut la nebunie. După primele câteva secunde de energie nervoasă, adrenalina curgerii cu reacţia audienţei şi adaptarea la aceasta de la un moment la altul au devenit chiar plăcute.

Aţi învăţat vreo lecţie din România?


Absolut! Mi-a plăcut întotdeauna combinaţia fantastică între influenţele latine şi mediteraneene şi cele balcanice care se împletesc în România: fler şi fineţe, flexibilitate şi un simţ al improvizaţiei în situaţii dificile, mai degrabă decât lamentaţia. Pentru mine asta înseamnă cu adevărat “savoir faire” şi “joie de vivre”! Ceva ce voi aprecia şi admira mereu.


Kevin In-Chuen Koh - Lecturer, Senior Researcher and Advocacy Mentor at the Transnational Economic Law Research Centre and Institute for Economic Law at the Martin- Luther University Halle-Wittenberg, Germany
Interviu realizat de Raluca Rogoz, Editor PR Romania. Copyright PR Romania, un proiect Forum for International Communications