Ce face şi ce nu face PR-ul. Articol pentru părinţii noştri

raluca_crisanPărinţii mei m-au întrebat de câteva ori ce fac eu de fapt la serviciu, ce lucrez şi cu ce folos. Colegii mei au primit acasă aceleaşi întrebări. Cred că lor, părinţilor noştri pentru care "piariştii" sînt călugări catolici, le datorăm o explicaţie.


"Relaţiile publice reprezintă un proces de comunicare strategică, ce construieşte relaţii reciproc avantajoase între organizaţii şi publicurile lor" – aceasta este definiţia PR-ului conform Public Relations Society of America (PRSA), adoptată chiar luna trecută. Mai multe despre această definiţie şi cum s-a ajuns la ea puteţi citi tot aici, într-un material semnat de Aurelian Horja.

Fireşte, la auzul acestei definiţii părinţii noştri vor da din cap împăciuitori şi... vor rămâne la fel de nelămuriţi. Să încercăm altfel.

PR-ul îmbracă în haine "de duminică" activităţi cotidiene care altfel ar trece neobservate – de exemplu, producerea într-o fabrică a bateriei auto cu numărul 2.000.000, într-un singur an.

PR-ul atrage atenţia asupra lucrurilor, întâmplărilor şi oamenilor frumoşi de lângă noi – cum ar fi un tânăr student care învaţă atât de bine încât impresionează o companie privată să-i acorde o bursă pentru continuarea studiilor în bune condiţii.

PR-ul dă prilej de laude acolo unde se cuvin – de exemplu când, datorită condiţiilor moderne de lucru şi aplicării fără excepţie a măsurilor de siguranţă, un proiect de construcţie este finalizat după mai bine de un milion de ore de muncă fără nici un accident.

Pe de altă parte...

PR-ul lucrează "cu materialul clientului". Aşa cum croitorul nu poate face un costum pentru un bărbat de 1,80 dintr-un metru de stofă, aşa nici PR-ul nu poate "umfla" informaţia brută cu petice care nu au acoperire în realitate. Aşa cum nu te arunci într-un râu adînc dacă nu ştii să înoţi, aşa nici PR-ul nu moderează întâlniri tehnice în domenii care-i sunt total necunoscute. Aşa cum nu mănânci o gustare care ţi se pare stricată, aşa nici PR-ul nu lucrează pentru proiecte în care nu crede.

Pe scurt, PR-ul creează mii de legături invizibile între organizaţii şi oameni, fie că vorbim de angajaţi, de parteneri ori de publicul larg. Îi apropie şi îi ajută să se înţeleagă şi să se respecte reciproc. Colorează, încetul cu încetul, griul cotidian în nuanţe ceva mai vesele.



Raluca Crişan este PR Manager la PR&More, agenţie specializată în servicii de relaţii publice cu focus pe Transilvania şi cu un portofoliu de clienţi printre care se numără Roşia Montană Gold Corporation, TenarisSilcotub, Rombat, Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF), Filadelfia Group şi World Vision România. Raluca este trainer certificat în domeniul comunicării şi doctorand în sociologie, iar înainte de PR a lucrat timp de şase ani în presă. Crede  în voluntariat şi de aceea este sau a fost implicată într-o serie de proiecte non-profit precum TEDxCluj (franciză locală a TED), Lecturi urbane (care promovează lectura în spaţii neconvenţionale), Nepoţi de Crăciun (un proiect prin se colectează cadouri de la clujeni, iar apoi acestea sunt oferite vârstnicilor) şi Branding Cluj-Napoca (proiect iniţiat de municipalitate), precum şi în Asociaţia Autism Transilvania (ONG care sprijină copii cu autism şi familiile lor).