Bogdana Butnar despre Web 2.0 si consecintele sale asupra PR-ului romanesc

bogdana_butnarExistă tehnologii care modifică canalele de comunicare deja existente şi tehnologii care schimbă întregul mediu de comunicare. Practic, Web 2.0 nu adaugă pur şi simplu altceva la mixul de comunicare, ci necesită un nou mod de a gândi. Sunt PR-iştii români pregătiţi să-şi ajusteze perspectiva strategică asupra relaţiilor publice în noua eră digitală?

Sincer, pe măsură ce Web 2.0 pătrunde tot mai adânc şi în .ro, am impresia că afirmaţia asta cum că PR-ul românesc trebuie să se pregătească pentru ceva nemaivăzut este tot mai puţin adevărată. Practic web 2.0 nu necesită alt mod de a gândi ci alt mod de a reacţiona. Ca şi până acum, oamenii de PR trebuie să gestioneze relaţia cu publicurile ţintă în aşa fel încât interesul brandului să fie apărat şi servit. Singura diferenţă este că acum publicurile sunt mai numeroase, mai sincere şi mai puţin cenzurate din cauza tehnologiilor moderne. Aşadar treaba unui PR-ist este aceeaşi, singura diferenţă este că dacă înainte lobby-ul se făcea pentru câteva sute de oameni cu câteva conferinţe de presă pe an, acum sunt sute de mii care trebuie avuţi în vedere în fiecare moment pentru că, prin intermediul Internetului, orice individ poate deveni, practic, o sursă/resursă care trebuie gestionată. Ca să răspund şi întrebării, având în vedere numeroasele citate din mailuri stupide de la PR-işti pe care le găseşti pe orice blog mai răsărit, cred că răspunsul este nu, majoritatea par a nu fi pregătiţi.

Oamenilor din PR le place să controleze mesajele, vor ca mesajele să aibă rezonanţă şi ca publicurile să răspundă corespunzator. Web 2.0 dărâmă "ideea de control", făcând ca organizaţia pe care o reprezintă omul de PR să fie complet lăsată în afara conversaţiei. Cum s-a schimbat echilibrul de putere între organizaţii şi publicurile lor în web 2.0?


Păi e foarte simplu: Internetul a făcut posibilă democraţia, aşa cum nu a fost aceasta posibilă decât în Antichitate când oamenii se strângeau cu toţii în piaţă şi se înţelegeau vorbind cu toţii şi exprimându-şi puncte individuale de opinie. Ce e cumva amuzant este că acum, odată cu apariţia Internetului, nu numai că toată lumea poate să îşi exprime punctul de vedere, dar oamenii au tendinţa să aibă încredere mai mult în alţi oameni, practic necunoscuţi, pe care îi citesc pe Internet, decât în mesajele organizaţiilor. Aşadar, organizaţiile au de luptat cu trei mari probleme: oricine poate spune orice, nimeni nu poate fi controlat şi oamenii au mai multă încredere în alţi oameni. Partea bună este că, cel puţin în România, puterea aceasta absolută pe care o conferă tehnologia nu e înţeleasă şi folosită, ceea ce mai dă un răgaz atât organizaţiilor care refuză să înţeleagă cu ce au de-a face, cât şi specialiştilor în PR care consideră că prin „control” îşi fac datoria.

Internetul afectează şi relaţiile cu stakeholderii. Practic, stakeholderii pot comunica acum în mod public unii cu alţii despre o anumită organizaţie. Funcţia relaţiilor publice presupune printre altele să ştii să ţii piept acestor mesaje neplanificate din partea diferiţilor stakeholderi. Ce fel de strategii online recomandaţi practicienilor de relaţii publice pentru a balansa în favoarea propriilor organizaţii puterea în creştere a diferiţilor stakeholderi de pe Web?

În primul rând, să înveţe să monitorizeze cum trebuie Internetul. Ştiu că pare un task aproape imposibil, însă nu e, şi cel mai important este să poţi preveni pentru că pe Internet este extrem de dificil să repari daunele odată apărute. În al doilea rând, trebuie să înţeleagă – însă asta nu e ceva nou sau specific Internetului – că relaţiile, fie ele şi publice, se construiesc, nu se stabilesc, aşa că buna dispoziţie a Web 2.0 nu se poate obţine atunci când vrea clientul, ci în timp. Şi nu în cele din urmă, trebuie să apeleze şi ei la toate tehnologiile pe care le folosesc publicurile cu care vor să vorbească.

Care sunt cele mai importante considerente etice privind utilizarea în PR a noilor tehnologii?

Mă pot gândi spontan la intimitate şi anonimitate. Pe Internet este foarte uşor să fii acuzat de hărţuire şi, de asemenea, sunt o mulţime de probleme legate de responsabilitatea asumată, sau nu, pentru opinii exprimate.

Ce credeţi că generează succesul unui proiect în pr-ul online: ideea sau mai degrabă o strategie coerentă de comunicare?

Ca în orice proiect de comunicare, o idee fără implementarea coerentă se va pierde. Dar şi implementarea coerentă a unei platitudini va genera numai amuzament. Problema e că ideile par a veni tot mai des de la consumatori aşa că presiunea e şi mai mare. La început era suficient să fii „primul care” – primul brand pe Twitter, primul brand pe Facebook, prima campanie de bloguri. Acum provocarea e de a găsi o idee care nu s-a mai făcut, care serveşte conceptului, brandului şi publicului, şi pe care să ai resursele să o implementezi corect.

Care ar fi consecinţele "neintenţionate" ale tehnologiei web 2.0 asupra practicii de relaţii publice?

În România, două, destul de majore: pielea mai tăbăcită şi mai multă deschidere către alte opinii decât cele „mainstream”. Cred că PR-iştii au început să aibă pielea mult mai groasă de când cu toate scandalurile şi hazul făcut pe seama lor în urma „eşecurilor de relaţionare”. Pe vremea când erau doar ziare, chiar dacă scriai unui jurnalist cerându-i „un articol”, nu era nicio şansă ca a doua zi el să publice un mic text ironic despre cât de stupid a fost mesajul tău. Astăzi asta se face des aşa că trebuie să „toughen up or give up”. Pe de altă parte, cred că acum ceva ani nu ar fi păsat niciunei tinere domnişoare din PR ce scrie un student din Timişoara pe site-ul lui. Astăzi studentul din Timişoara e un potenţial subiect de „lobby”.



Bogdana Butnar este Director de Strategie şi MD al MRM WorldWide România, compania de interactive a McCann WorldGroup. A fost pe rând Brand Manager şi Director de Comunicare Rompetrol, strategic planner la Headvertising şi Senior Strategic Planner în McCann. A rămas constant om de comunicare, împătimit al onlineului, blogger. În timpul liber Bogdana este şi Project Manager al APG România. 

Interviu realizat în August 2009 de Dana Oancea, Forum for International Communications

Copyright 2009 Forum for International Communications