Căutătorii de poveşti şi Piatra Preţioasă

sabina_stirbPoveştile sunt făcute să trăiască şi să fie povestite mai departe, iar oamenii sunt creaţi să le fie personaje. Pornind de la un adevăr atât de simplu s-a născut campania Căutătorii de poveşti. O călătorie care a început cu o idee, un vis şi cu poveşti de spus mai departe. Dacă cei care duc programul Biblionet în bibliotecile din România au venit cu visul, iar noi cu ideea, poveştile sunt ale bibliotecarilor şi ale românilor de peste tot, de la oraş şi până la sat. Şi undeva la mijloc, ne-am întâlnit cu toţii pentru a parcurge întreaga călătorie.



De ce nu mai mergem la bibliotecă? Cine mai are nevoie de biblioteci? Cui îi mai trebuie cultură? Să închidem bibliotecile atunci. Să le închidem cu desăvârşire. Asta să fie soluţia?

România este o ţară cu 19 sau poate mai multe milioane de locuitori şi 3000 de biblioteci publice. Mult, puţin, cifrele arată că există câte o bibliotecă aferentă fiecărei unităţi administrativ teritoriale, prin urmare orice român ar putea ajunge relativ uşor la biblioteca din comunitatea sa.

În ultimii 20 de ani, bibliotecarii au reuşit în mare parte să menţină aceste spaţii într-un regim de supravieţuire. Nu s-au lăsat, au continuat să existe pentru că, indiferent de mersul societăţii, o bibliotecă aparţine unei comunităţi şi are responsabilităţi în acest sens. Nu încercaţi să înţelegeţi până nu mergeţi undeva în bibliotecile din localităţile mai mici. În Bucureşti, ca şi în alte oraşe mari de oriunde, locuitorii nu aparţin de fapt niciunei comunităţi locale.

Bibliotecile revin la viaţă


Acum patru ani, un lucru cu perspectivă de normalitate s-a întâmplat şi bibliotecile publice din România au primit un dar în valoare de aproape 27 de milioane de dolari cu o menire.cautatorii-de-povesti Fundaţia Bill & Melinda Gates a ales România pentru un program pe care îl desfăşoară peste tot în lume, acolo unde decalajul digital e mare. Pe o perioadă de cinci ani, programul Biblionet aduce la un loc bibliotecari, autorităţi locale şi centrale pentru a redefini un sistem public menit să deservească o comunitate. Azi, peste 300.000 de români au intrat pentru prima dată pe internet dintr-o bibliotecă publică, mii de oameni de toate vârstele din toată ţara primesc instrucţiuni în bibliotecă despre beneficiile internetului şi sunt ajutaţi să ia legătura cu cei apropiaţi, să caute produse online, să depună un CV într-o bază de date sau chiar să-şi lanseze propriile bloguri, unde pot vorbi despre istoria familiei şi a comunităţii.

Acum un an, în minibiblioteca din sediul agenţiei noastre, primeam vizita Fundaţiei IREX. O echipă de un optimism molipsitor, îndrăgostită de biblioteci, pasionată de România. Nimic nu e prea greu sau prea uşor pentru ei. Este exact aşa cum trebuie să fie dacă îţi pui mintea la contribuţie şi pui suflet în ceea ce faci.

În partea de dezvoltare a campaniei, am fost şi am stat de vorbă cu oamenii implicaţi, cu cei din fundaţie, cu cei de pe teren, cu bibliotecari de la oraş, de la sat, cu autorităţi. De fapt, se întâmplau o grămadă de lucruri despre care noi nu ştiam nimic şi pe care probabil, le-am fi privit cu ochi mici dacă nu am fi fost chiar noi martori în discuţii. Am aflat date, cifre, evoluţia programului. Dar mai ales am cunoscut oameni şi poveştile lor. Poveşti numeroase, autentice, cu înţelesuri, poveşti de viaţă. Un tată şi-a regăsit jumătate de familie pierdută fără urmă de 20 de ani atunci când fiica sa a intrat pe Facebook să caute persoane cu acelaşi nume ca ea. Un băiat şi-a găsit fratele pe care nu îl văzuse niciodată, pierdut în Italia, atunci când „duşmanii de la fotbal” i-au spus că e unul pe internet care are acelaşi nume şi se dă drept el. Un adolescent din Pietrari a dezvoltat la bibliotecă o soluţie complexă de e-learning în domeniul fizicii fără să fi învăţat vreodată vreo noţiune de informatică sau programare. Are 15 ani, un IQ mult peste medie, vrea să ajute oamenii să înveţe lucruri. Şi mai vrea să devină fotograf. Biblioteca e locul în care viaţa acestor oameni s-a schimbat în bine.

În căutarea aurului


”Nu ar fi frumos ca bibliotecile să-şi spună propria poveste?” ne-am gândit atunci. Orice poveste am fi creat noi ar fi fost fabricată pe lângă cele întâmplate. Având materialul, mai lipseau doar vocile, cele care să vorbească despre schimbarea şi efectele pe care le pot avea bibliotecile în comunităţile lor. Aşa au apărut în viaţa noastră, cei patru Căutători de Poveşti magicieni, exploratori, căutători de aur, aşa cum i-am numit noi: Vlad Petreanu, Cătălin Ștefănescu, Radu Paraschivescu şi Irina Păcurariu. Lor le-am oferit o piatră preţioasă, dar acoperită cu mult praf şi cărbune. Și i-am lăsat să descopere dacă este o piatră preţioasă veritabilă sau nu, printr-un demers asumat, călătorind prin bibliotecile României şi descoperind poveştile lor.

Aşa s-a născut volumul Căutătorilor de Poveşti, sub semnătura celor patru autori magici, la care au contribuit toţi oamenii din proiect şi miile de bibliotecari care acolo, în colţurile lor neştiute de lumea mare, continuă să facă ceea ce ştiu să facă cel mai bine. Este o carte făcută cu dragoste şi de transmis mai departe. Pentru că poveştile Căutătorilor de Povesti sunt lucruri pozitive şi, mai mult, sunt lucruri pozitive care se întâmplă în România. Sperăm, ne dorim de fapt, să le citiţi cu plăcere şi speranţă. Vă aşteptăm apoi oricând la o carte, o cafea, un film sau teatru… în bibliotecă.



Sabina Stirb este Head of CSR Division la GMP PR. Are o experienţă de peste 8 ani în comunicare în România şi un an de master în comunicare în Franţa în cadrul căruia a integrat echipa de PR Corporate la Publicis Consultants Paris. Este fiică de scriitor înainte de toate şi crede în armele de comunicare depuse în slujba cauzelor pozitive.