Elena Bululete, Conan PR: Candidații de astăzi fac o deosebire mai clară între job și viața personală

Elena Bululete

Noi ținem foarte mult la ideea de echipă și cred în continuare că ea va fi fundamentală pentru activitatea de comunicare. De-a lungul anilor am experimentat mai multe feluri de echipă, de la echipe de proiect, echipe flexibile, echipe multidisclinare, echipe mai mari sau mici. Acum învățăm să lucrăm în echipe care își desfășoară activitatea din mai multe locuri în același timp și care funcționează pe programe diferite. Cred că e prea devreme acum să spunem dacă acest lucru funcționează sau nu – Elena Bululete, Managing Partner Conan PR, în dosarul PR Romania despre piața muncii în PR.

Industria comunicării este într-o continuă transformare și adaptare, la fel și tipologiile candidaților care aspiră la o carieră în domeniu. Cum consideri că s-au modificat aceste tipologii în ultimii 2-3 ani și încotro ne îndreptăm ca industrie?

Experiența ultimilor ani ne-a arătat că generațiile care intră acum în industrie sunt mult mai conștiente de ceea ce își doresc de la angajator, de la locul de muncă. Oamenii sunt mult mai atenți la mediul de lucru pe care ți-l oferă o agenție, la proiectele în care urmează să fie implicați, la colegii alături de care vor lucra. Sunt mai atenți la oportunitățile de carieră pe care le oferă un loc de muncă. În același timp, își doresc să aibă timp de proiecte personale, vor să aibă posibilitatea să investească în pasiunile lor. Candidații de astăzi fac o deosebire mai clară între job și viața personală și vor să fie niște limite clare între cele două.

Poți numi trei tendințe actuale pe piața muncii? Cum a evoluat relația angajator-angajat de la debutul pandemiei încoace și ce noutăți/provocări ne oferă instrumentarul de lucru actual și noul modus operandi post-pandemic?

Nu știu dacă pot spune trei tendințe, dar în conversațiile pe care le am în această perioadă cu colegi și candidați pe primul loc este flexibilitatea. Și mă refer atât la locul de unde se desfășoară activitatea, cât și la programul dedicat jobului. Comunicarea nu era nici înainte o industrie unde să se lucreze la program și nici nu munceai întotdeauna de la un birou. Dar pandemia a schimbat complet lucrurile. Partea mai ușoară a fost să învățăm să lucrăm de la distanță și spun că a fost ușor pentru că noi oricum lucram totul în cloud. Când a venit lockdown-ul ne-am luat laptopurile și am plecat acasă. Aveam tehnologia, procedurile erau și ele acolo, ne-am învățat repede și cu zoom-urile. Partea foarte dificilă este să găsim echilibrul între work from home și interacțiunea umană, relațiile din echipă. Aș vrea să spun că am găsit soluția, dar realitatea este că suntem în continuare într-un proces de învățare.

În contextul flexibilizării pieței muncii, cum simți că se reinventează noțiunea de “echipă? 

Noi ținem foarte mult la ideea de echipă și cred în continuare că ea va fi fundamentală pentru activitatea de comunicare. De-a lungul anilor am experimentat mai multe feluri de echipă, de la echipe de proiect, echipe flexibile, echipe multidisclinare, echipe mai mari sau mici. Acum învățăm să lucrăm în echipe care își desfășoară activitatea din mai multe locuri în același timp și care funcționează pe programe diferite. Cred că e prea devreme acum să spunem dacă acest lucru funcționează sau nu.

Nevoia de construcție și sens în industria comunicării pare să intre în contradicție cu fantoma lui “mai repede”, nerăbdarea permanentă și graba specifică interacțiunilor din această breaslă. Se pot reconcilia cele două tendințe – cea de construcție cu cea de experiment?

Cred că acest lucru ține foarte mult de echilibrul pe care reușește să îl obțină fiecare echipă, nu știu dacă există un singur răspuns valabil pentru toată lumea în toate situațiile. Mereu vom căuta să experimentăm în comunicare. E o trăsătură inerentă unei industrii creative. Și pentru că este o trăsătură inerentă, cred că ea trebuie inclusă în designul oricărei forme de organizare a comunicării. În plus, impresia mea este că în ultimii ani consumatorii așteaptă ca brandurile să se implice și să participe mai mult la rezolvarea problemelor societății, să facă lucrurile cu mai mult sens și cu mai multă aplecare spre comunitate. Ori tocmai această realitate poate să rezolve tensiunea dintre experiment și construcție/sens. 

Să privim puțin spre viitor. Te-aș întreba care este sensul pe care îl dai viitorului acestei industrii din perspectiva oamenilor care o însuflețesc și, la urma urmei, ce te motivează să rămâi în această breaslă?

Comunicarea va fi mereu o industrie pentru cei cărora le place să lucreze cu alți oameni. Indiferent cât de mult se va schimba industria din punct de vedere al organizării, al tehnologiei folosite, în centrul ei se vor afla mereu profesioniști motivați de curiozitate, creativitate și empatie. Acestea sunt lucrurile care m-au adus pe mine în această meserie și care mă fac să vin în continuare cu plăcere la muncă în fiecare zi.

Interviu realizat de Dana Oancea. Copyright PR Romania, toate drepturile rezervate.