Nu întâmplător, industria de PR și comunicare e un domeniu care rămâne bine ancorat pe harta meseriilor viitorului pentru că încorporează câteva dintre metacompetențele pe care nici un robot nu le poate înlocui (deocamdată!) – creativitate, sociabilitate, autonomie, dar și colaborare în echipă, empatie, rezolvarea problemelor în condiții de volatilitate exponențială. E o industrie profund umană, greu de standardizat. Da, tehnologia înlesnește multe procese, dar nu poate înlocui mintea și sufletul– Mihaela Tudor și Daniela Palade Teodorescu, fondatoare și Editorial Director la Tudor Communication, în dezbaterea PR Romania despre piața muncii în PR.
Puteți numi trei tendințe actuale pe piața muncii? Cum a evoluat relația angajator-angajat de la debutul pandemiei încoace și ce noutăți/provocări ne oferă instrumentarul de lucru actual și noul modus operandi post-pandemic?
Industria comunicării este într-o continuă transformare și adaptare, la fel și tipologiile candidaților care aspiră la o carieră în domeniu. Cum considerați că s-au modificat aceste tipologii în ultimii 2-3 ani și încotro ne îndreptăm ca industrie?
Tinerii absolvenți care aspiră la o carieră în domeniul vin de regulă din SNSPA, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Facultatea de Litere sau Limbi Străine. Cei mai mulți spun însă că învață concret la birou, în agenție, iar ceea ce învață la facultate rămâne încă mult ancorat în zona teoretică.
Diversitatea de vârstă e tot mai prezentă – în agenții sunt și seniori cu mulți ani de experiență, dar și juniori sau new entries. Transgeneraționalitatea e o provocare – decade de vârstă diferite presupun valori, nevoi și abordări diferite – toate compun un caleidoscop uman care trebuie înțeles și valorificat la maxim, fiecare cu ce contribuie mai valoros la bunul mers al lucrurilor. E o provocare atât pentru angajatori, cât și pentru angajați.
În contextul flexibilizării pieței muncii, cum simțiți că se reinventează noțiunea de „echipă”?
Flexibilitatea la job a devenit noua normalitate creată de criza COVID 19. Munca remote (la domiciliu sau de oriunde din lume) a rescris felul în care angajații și angajatorii se raportează la job. Pentru fiecare nevoie specifică se gândesc moduri de integrare în echipă și în fluxul de producție. Peste tot în lume se discută despre nevoia de a reduce timpul petrecut la muncă, de a flexibiliza programul, de a crește nivelul de satisfacție la job, dar și de a reduce costurile și de a produce mai rapid.
Există diferite tipuri de flexibilitate – contractuală, funcțională, a timpului și a spațiilor de lucru. Contractual și funcțional, pot fi gândite noi moduri de colaborare – part time, freelancing, project management, mixuri dintre cele mai diverse create din dorința de a păstra libertatea de mișcare a angajatului. Negocierea devine astfel foarte importantă și pentru angajat și pentru angajator. În ceea ce privește timpul, există propuneri pentru optimizarea fluxului de producție astfel încât să se creeze posibilitatea de a avea „vinerea scurtă, până în prânz”. Deja se discută despre săptâmâna de lucru de 4 zile, în condițiile eficientizării managementului resurselor umane în mod sustenabil și integrat. Responsabilizarea și responsabilitatea angajaților e un element esențial. Din experiență însă, există oameni care se pot încadra perfect în tipul libertate=responsabilitate, sunt și oameni care nu pot funcționa fără micromanagement. Poate prin educație și timp, lucrurile se vor schimba.
Nevoia de construcție și sens în industria comunicării pare să intre în contradicție cu fantoma lui „mai repede”, nerăbdarea permanentă și graba specifică interacțiunilor din această breaslă. Se pot reconcilia cele două tendințe – cea de construcție cu cea de experiment?
Aici sunt esențiale valorile la care se raportează fiecare agenție, valori pe care le și internalizează, nu doar le afișează pe pereți și pe siteuri ori în social media. LA TUDOR Communication credem că valorile sunt esențiale în reconcilierea celor două tendințe. Credem în onestitate și integritate, într-o conduită profesională și personală cât mai bune. E și un fel de educare a publicului – clienți, parteneri, furnizori, competitori – pentru a menține un climat sănătos al pieței de comunicare. Suntem exigenți, dar pornim de la noi înșine.
Să privim puțin spre viitor. V-aș întreba care este sensul pe care îl dai viitorului acestei industrii din perspectiva oamenilor care o însuflețesc și, la urma urmei, ce vă motivează să rămâneți în această breaslă?
Nu întâmplător, industria de PR și comunicare e un domeniu care rămâne bine ancorat pe harta meseriilor viitorului pentru că încorporează câteva dintre metacompetențele pe care
nici un robot nu le poate înlocui (deocamdată!) – creativitate, sociabilitate, autonomie, dar și colaborare în echipă, empatie, rezolvarea problemelor în condiții de volatilitate exponențială. E o industrie profund umană, greu de standardizat. Da, tehnologia înlesnește multe procese, dar nu poate înlocui mintea și sufletul.
Interviu realizat de Dana Oancea. Copyright PR Romania, toate drepturile rezervate.