În dialog cu Corina Ozon despre autenticitate şi puterea cuvântului în PR

corina ozonNu ştiu dacă schimbând locul, Corina şi-a schimbat norocul, aşa cum pretinde zicala. Dar uitându-mă la traseul ei profesional, constat că această primă întorsătură pe care a luat-o destinul ei are de-a face cu o mutare din loc. Timişoreanca adoptată cu dragoste de Bucureşti, aşa cum îi place să se prezinte, ne provoacă să redescoperim rolul de comunicator prin filtrul unui temperament autentic, vioi şi sensibil. (D.O.)

Corina, în ultima perioadă îmi pare că ai cucerit Facebook-ul ... Ce înseamnă pentru tine a comunica autentic?

Nici că m-am gândit vreodată la o cucerire. Sunt departe de Mihaela Rădulescu Schwartzenberg (pe care de altfel o admir), de pildă, care şi dacă postează un semnul mirării, primeşte 100 de like-uri pe minut. Iar asta are o legătură strânsă cu a comunica autentic. Facebookul e un excelent instrument de comunicare, însă mulţi cad în ispita de a crede că o cuantificare a like-urilor certifică şi calitatea comunicării. Cel mult are legătură cu vizibilitatea şi cu aflarea în treabă. A comunica autentic pentru mine implică nu doar feedback-ul, ci şi calitatea.

Cât de mult îl ajută sau îi dăunează unui om de PR (de)formarea jurnalistică? Şi cum s-a manifestat ea la tine?

Este extraordinar să ai în bagajul cu care vii în curtea PR-ului şi o experienţă în presă. Contează enorm să ştii cum funcţionează o redacţie şi care e rutina unui reporter, pentru a şti ca PR-ist cum să te armonizezi cu această colaborare. Sunt destule reacţii negative din partea ziariştilor care văd în PR-ist un obstacol în calea muncii lor şi nu o forma umană a accesibilităţii. Mie mi-au folosit pregătirea jurnalistică şi trecutul meu de ziarist. Există o adversitate faţă de modul în care se redactează unele comunicate de presă. Ei bine, tehnica redactării m-a ajutat mereu să concep materiale care să stârnească interes şi să fie mediatizate, pentru că mă puteam pune şi în pantofii ziaristului pentru a vedea ce m-ar interesa.

Pe de altă parte, poate exista riscul unui exces de simpatie faţă de o anumită breaslă, precum şi reducerea activităţii de PR la relaţia cu mass-media, considerând-o ca fiind cea mai importantă în detrimentul altor activităţi. Din fericire am reuşit mereu să echilibrez balanţa printr-o continuă dezvoltare personală.

Multe articole pe blogul tău vorbesc implicit despre timp. Cum simţi experienţa trecerii timpului? Este timpul răbdător sau devorator?

Blogul (www.iulicika.wordpress.com) a apărut acum 5 ani din dorinţa de nu pierde abilitatea scrisului şi pentru a încerca o platformă nouă de socializare: lumea blogosferei. Aşa este, am nostalgii mai ales după anii copilăriei mele în Timişoara, oraşul meu natal. Aşa cum am scris într-o postare « E ca şi cum am lăsat acolo o bucată din suflet care strigă din când în când după asta de aici, care e cu mine. Iar bucata asta de suflet care e mereu cu mine câştigă mai întotdeauna. Pentru că ea stă acolo unde iubeşte, păcătoasa.” Timpul nu e răbdător şi e devorator. Trebuie să profităm de fiecare secundă şi să-l dresăm pentru a lucra în favoarea noastră.

Scrii frecvent pe blog despre oameni şi întâmplări. Te simţi mai bine pe terenul ficţiunii sau atunci când revii în realitate?

Uite, asta e o întrebare care m-a făcut şi pe mine să mă surprind. Pentru că după 12 ani de ziarist, în care am relatat „de la faţa locului“, cu verificarea sursei şi cei 5 W răspunşi, am descoperit că mă simt grozav pe tărâmul ficţiunii. Îmi plac ambele ipostaze, şi povestirile din real şi cele imaginate. Mă reprezintă şi îmi provoacă limitele. De altfel, povestirile scrise în ultima vreme, cu care i-am surprins şi pe prietenii mei, sunt miezul unei cărţi la care lucrez acum. Acesta este un alt proiect de suflet. Iar textele sunt fix aşa împărţite: biografie, experienţă jurnalistică, ficţiune. Ai intuit foarte bine.

Ai fost jurnalistă, acum eşti om de PR ... Ce a rămas "cuvântul" pentru tine?

Cuvântul este puternic, iar eu cred în puterea cuvintelor indiferent pe ce parte a baricadei te afli.

Care este cel mai frumos lucru care ţi s-a întâmplat în legătură cu PR-ul?

Conduc serviciul de PR în Compania Naţională Imprimeria Naţională SA. Am avut multe satisfacţii, însă cel mai mult m-am bucurat când am reuşit să implementez proiecte corporatiste. Înainte am lucrat într-o televiziune privată. M-au deranjat etichetele de inerţie şi opacitate care se pun companiilor de stat (unele justificate). Am vrut să demonstrez că totul ţine de oameni şi de mentalităţi, nu de un sistem. Şi că orice poate fi modelat, dacă oamenii cred că le face bine şi sunt cooptaţi. Astfel, de 4 ani concep şi coordonez o publicaţie destinată angajaţilor companiei, un excelent instrument de comunicare internă şi aşteptată cu nerăbdare în fiecare lună. Experienţa mea de jurnalist, iată, a fost un atu. Prin intermediul acesteia am reuşit să facem împreună campanii de responsabilitate socială, cum ar fi colectarea de jucării pentru copiii străzii, haine pentru familii fără adăpost şi alimente pentru batrînii singuri şi bolnavi. Am colaborat cu ong-uri, iar colegii mei au raspuns prompt la fiecare acţiune. Însă, nu în ultimul rând, am noroc de şefi open minded. Actualul manager, Vicenţiu Zorzolan, provine din mediul privat şi avem o comunicare autentică. Asta ca să revin la prima ta întrebare şi să încheiem rotund.



Corina Ozon. Timişoreancă adoptată cu dragoste de Bucureşti. Gestionează comunicarea în cadrul CN Imprimeria Naţională SA, în calitate de şef al Serviciului Relații Publice&Comunicare. Abolventă a unui progam MBA la INDE-CNAM Paris şi mama unei liceene năzdrăvane. Poartă cu mândrie bagajul adunat în 12 ani de presă: 2 ani reporter de investigaţii la ziarul ORA şi 10 ani reporter special şi editor coordonator la televiziunea Antena 1. În urmă acestei experienţe, s-a ales cu o boală incurabilă: cea a scrisului.


 

Interviu realizat de Dana Oancea. Mai 2014. Copyright PR Romania, toate drepturile rezervate.