Eul-comunicator şi eul-om. De vorbă cu Corneliu Cojocaru

Cornel Cojocaru 3

Când am iniţiat prezentul dialog, mă gândeam că numeri pe degete interviurile de «entretiens» cu Cornel. Este oarecum un paradox: tocmai el, comunicatorul prin excelenţă, să nu poată fi urmărit într-o conversaţie mai lungă! Cel care e prezent în mintea şi sufletul multor comunicatori, indiferent de schimbul de generaţii, un adevărat senior al şcolii autohtone de PR. Conversaţia mea cu Cornel a început cu aproape 15 ani în urmă şi vă mărturisesc că în antecedentele nostre dialogice de început am regăsit şi seminţele multor chestiuni pe care le-am abordat în interviul de faţă. Vă invit să-l (re)descoperim împreună pe acest « tânăr clasic » al breslei comunicatorilor din România! (D. O.)

Dana Oancea: Cornel, ai urcat pe scena Galei Romanian PR Award 2014 pentru a primi în aplauzele călduroase ale breslei comunicatorilor distincţia « PR Professional of the Year ». Nu ai senzaţia că primeşti acest premiu pentru întreaga carieră?

Conel Cojocaru: O atare recunoaştere publică, de cel mai înalt nivel, este, fără îndoială, o bornă strălucitoare într-un parcurs profesional de «o viaţă». Dar… eu trăiesc la prezentul continuu şi privesc mereu înainte învăţând permanent din greşelile mele şi ale altora, trecute şi, din păcate, repetabile. Cred că mai ai trepte de urcat în profesie atâta timp cât poţi să construieşti, să deschizi drumuri, să îmbogăţeşti - din fărâma experienţei tale - minţi şi suflete.   

D.O.: Dacă te-ai apuca să depeni firul amintirilor care te-au marcat, există o bucăţică de viaţă pe care ai evoca-o în mod special, o întorsătură fericită sau poate o mutare din loc care ţi-a marcat decisiv cariera de mai târziu?

C.C.: Sunt nenumărate astfel de clipe de viaţă care îţi direcţionează cariera. Multe trec neobservate şi îţi revin în minte mai târziu. Între jaloanele importante ale vieţii mele revăd momentul în care, acum 21 de ani, am întâlnit comunicarea profesionistă ca ziarist de televiziune, după un examen foarte sever. Apoi a fost momentul în care, patru ani mai târziu, mânat de la spate de dorinţa de inovare, dar şi din respect pentru profesia de jurnalist (!), am ales să devin purtător de cuvânt al BCR, poziţie din care am condus, aproape 16 ani,  comunicarea celei mai mari banci din România – şi îi mulţumesc fiecăruia dintre cei cinci preşedinţi ai băncii cu care am lucrat pentru lucrurile pe care le-am învăţat de la ei. Apoi este trecerea mea la BNR, care mi-a deschis noi drumuri în comunicare şi PR, căi şi context propice pentru a crea valoare. În plan strict personal, nu pot trece peste « renaşterea » mea, acum 9 ani, după operaţia de cancer. A fost un prilej extraordinar de introspecţie care mi-a întărit iubirea de Dumnezeu şi m-a făcut să înţeleg că avem o misiune de îndeplinit – să ajutăm şi să iertăm. Eeeh, şi în fine, dar nu ultimul ca importanţă, este acel moment special al întâlnirii mele cu tine şi Thomas, adică echipa Romanian PR Award şi PR România. Mi-aţi arătat de-a lungul anilor, prin ceea ce faceţi, cât este de important să lucrezi împreună cu colegii de breaslă pentru a contribui la creşterea acesteia.

D.O.: Dialogul nostru a început prin 2000, cu aproape 15 ani în urmă. Când ne-am cunoscut, am fost surprinsă să observ că te simţeai parcă sufleteşte mai aproape de generaţia tânără. Puterea de a surprinde cu o atenţie curioasă, căutătoare şi primitoare întreaga lume care se desfăşura în şi în afara perimetrului tău imediat m-a uimit de atunci şi până astăzi. Cum reuşeşti să te menţii relevant?   

C.C.: Îţi multumesc pentru că mă socotiţi – tu şi mulţi alţi oameni - relevant. Încă! Întrebarea ta conţine şi răspunsul – « atenţie curioasă, căutătoare şi primitoare » faţă de tot ce mă înconjoară. Cu energie, flexibilitate, adaptabilitate şi respect pentru oameni. În plus, încerc să mă conduc după propria mea agenda şi nu după cea pe care mi-o propun alţii. Se adaugă crezul meu adânc înrădăcinat – să faci ceea ce e bine, să faci bine ceea ce faci şi să îţi mai şi placă!

D.O.: Thomas Mann ne spune că poveştile trebuie să fie trecute, cu cât mai trecute cu atât mai bine. Numai trecerea timpului scoate la iveală importanţa unor evenimente, altfel ele ar rămâne haotice ca o pictură privită de foarte aproape. Ce crezi că reţinem din noianul succeselor profesionale?

C.C.: Parafrazându-l pe Creangă pot spune: nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, aruncând, din goana vieţii, o privire înapoi peste umăr, îmi spun că succesele vin şi pleacă, azi e deja poimâine, iar memoria fiecăruia este selectivă. Pentru restul există …Google. Şi social media. Totuşi, azi pot spune, cu mândrie şi cu recunoştinţă faţă de truditorii relaţiilor publice şi faţă de toţi cei cu care am interacţionat, că sunt PR Professional of the Year 2014. Este o imensă onoare şi o enormă responsabilitate care mă obligă să accelerez în continuare!

D.O.: Ce a învăţat Cornel omul de la Cornel comunicatorul?

C.C.: Realitatea este aceea pe care o percepem. Dar am învăţat să nu cred tot ceea ce aud şi văd ci să cred tot ceea ce trăiesc şi fac.

D.O.: Un gând pentru comunicatorii români de pretutindeni ?

C.C.: Îi rog să respecte cel mai vast şi vechi cod deontologic al profesiei şi anume cele câteva sute de proverbe româneşti şi cele zece porunci din Biblie, tot timpul şi oriunde s-ar afla. Şi să nu uite că onorabilitatea şi credibilitatea se construiesc pas cu pas, dar se pierd cu viteza luminii!


Interviu realizat de Dana Oancea. Decembrie 2014. Copyright PR Romania, toate drepturile rezervate.
Credit Foto: Ovidiu Tăbăcaru