CSR-ul sub lupă: Ce-ul, De ce-ul şi Cum-ul în CSR. Un proiect al Institute for Public Relations

Robert L. Heath şi Lan Ni publică un raport de cercetare complex privind una dintre cele mai dezbătute dimensiuni ale relaţiilor publice contemporane: responsabilitatea socială corporatistă.

Studiul cuprinde atât o istorie a CSR-ului, pornind de la primele discuţii din 1950 şi perspectivele lui Milton Friedman, cât şi principalele motive aduse de-a lungul timpului în favoarea exercitării activităţilor de responsabilitate socială corporatistă. Acestea sunt, printre altele, argumentul că CSR-ul reprezintă o evoluţie importantă de la comunicarea din interior către exterior la construirea de relaţii din exterior către interior, argumentul economic conform căruia maximizarea performanţei corporatiste este direct proporţională cu minimalizarea constrângerilor operaţionale şi financiare, perspectiva stakeholder-ilor care consideră CSR-ul ca fiind esenţial pentru înţelegerea publicurilor activiste într-o eră în care o problemă locală poate ajunge în atenţia întregii pieţe globale şi nu în ultimul rând perspectiva capitalului social, conform căreia organizaţia are nevoie de "rezerve de bunăvoinţă" pentru a-şi reveni de pe urma unei crize şi a dezvolta parteneriate eficiente. După cum observă Heath şi Ni: "Majoritatea studiilor au identificat o relaţie pozitivă (deşi nu întotdeauna liniară) între activităţile de CSR şi performanţa organizaţională".

Studiul include şi câteva sugestii de ordin practic: Heath şi Ni discută în cadrul raportului lor o serie de strategii, precum angajamentul manifestat de la nivelurile ierarhice superioare către cele inferioare, implementarea unui cadru structural de CSR în interiorul organizaţiei, declaraţii de poziţie care să includă rezolvarea diverselor conflicte sau strategii pe termen lung bazate pe implicarea stakeholderilor, schimbări în guvernanţa corporativă care să genereze o mai mare transparenţă şi procese etice de luare a deciziilor organizaţionale.

Autorii afirmă în concluziile studiului că relaţiile publice sunt ideale pentru a ajuta organizaţiile şi comunităţile să co-existe împreună. "CSR-ul reprezintă mijlocul prin care o organizaţie este bună în primul rând ca un comunicator eficient. Contează atât cultura organizaţională cât şi caracterul corporatist. Atât din perspectiva ascultării cât şi din cea a comunicării, relaţiile publice ajută organizaţiile să dezvolte interesele mutual benefice în mod proactiv, ca rezolvare a problemelor, şi nu reactiv, ca lecţie învătaţă din greşeli".

Studiul poate fi consultat la http://www.pr-romania.ro/articole/responsabilitate-sociala-corporatista/110-ce-ul-de-ce-ul-i-cum-ul-in-csr-un-proiect-al-institute-for-public-relations.html.