29032024

Back Eşti aici:Home Articole Jurnalism În spaţiu deschis

În spaţiu deschis

Pin It

jurnalismÎn reţea ia naştere un nou pluralism interactiv. În acelaşi timp se creează o piaţă perfectă, căreia îi mai lipsesc doar banii. Jurnalismul va supravieţui şi acestei perioade. Mesia timpurilor noastre poartă un pulover negru pe gât, pantofi de jogging uzaţi şi ochelari fără ramă de la producătorul de marcă din Schwarzwald Lunor, modelul "Classic". Când Steve Jobs apare în faţa publicului său, este înconjurat de o aură mistică, aproape religioasă.


Apariţiile în public ale şefului Apple sunt celebrate pe cât de plin de speranţă pe atât de servil - pentru că Jobs s-a specializat în revoluţionarea unor întregi branşe economice: Acum un sfert de secol a revoluţionat industria computerelor, în anii 1990 meseriile graphic designerilor  şi publicitarilor, mai târziu muzica şi cinematografia şi de câţiva ani şi-a îndreptat atenţia asupra telefoniei mobile. Invenţiile lui nu pun accente, ci creează precedente. Fanii intuiesc în orice gest al lui un semnal cu valoare de tendinţă globală. Iar criticii săi nu îi doresc nimic mai arzător decât să dea greş - însă întotdeauna sunt dezamăgiţi.

Pentru căutătorii dovezilor materializării dumnezeieşti: la bărbatul de 55 de ani ar putea găsi câteva - în cele din urmă Apple este o chestiune de credinţă. Pentru că şi la ultima lovitură de proporţii biblice, care a fost numită de ziarul Economist deja la patru luni înainte de lansarea din ianuarie 2010 cu respect "The Book of Jobs", renumele l-a precedat: iPad, o chestie care arată ca o tablă de scris din plastic şi sticlă, nu mai mare decât o carte şi ceva mai uşoară decât o pungă de lapte plină, a stârnit şi în Germania isterie, ca şi când ar fi urmat o nouă revoluţie mediatică.

Lumea informaţiei în formatul unei cărţi de buzunar


Sexy, smart şi sleek (adică "neted, lucios") - cu aceste cuvinte a prezentat marele preot Apple iPhone-ul ucenicilor săi şi i-a făcut dependenţi, atât de dependenţi încât nu mai doresc să continue fără multitalentul mobil. Acum plănuieşte să ne modifice consumul de text, imagine şi video - şi implicit şi jurnalismul - cu un tablet PC. Pe înţelesul tuturor: Mai întâi Jobs i-a băgat omului Internetul în buzunar, acum vrea să ne dovedească cât de fascinant poate fi să utilizezi lumea informaţiei în formatul cărţii de buzunar.

Deja se discută despre faptul că iPad-ul ar fi "adevăratul homecomputer" (Time) şi că noua generaţie a table computer "va schimba tot" (Wired Magazine). Mai ales editorii de ziare şi reviste sunt "entuziasmaţi" (Economist) de uriaşul potenţial: Speranţa lor este să găsească noi modele pentru generarea de venituri din vânzarea reclamelor şi distribuţie, care să le deschidă posibilităţi alternative pentru finanţarea conţinuturilor jurnalistice.

Până acum jurnalismul a trăit foarte bine punând întrebări. El a fost şi este chestionare organizată. De obicei sunt chestionaţi alţii, care nu fac parte din branşă, pentru a primi informaţii şi indicii pentru poveşti noi, pe cât se poate exclusive. Însă sub impresia schimbării digitale prin Internet şi inovaţiile tehnologice conexe, jurnaliştii îşi pun întrebări lor înşişi: care va fi viitorul ziarelor şi revistelor? Mai are hârtia un viitor? Ce vor oamenii să citească? Cum pot fi incluşi? De unde vin banii? Cum arată modelul de afaceri?

O nesiguranţă a cuprins o branşă, care profită de pe urma iluminării cetăţenilor cu analize deştepte şi comentarii, reportaje interesante şi ştiri investigative. Nesiguranţa jurnalismului devine însă mai mare, pentru că în fiecare lună apar mai multe întrebări şi răspunsuri - şi nu se poate prevedea cum se va schimba consumul de media. Pentru că în cele din urmă pieţele decid asupra sorţii oamenilor de media, adică preferinţele clienţilor exprimate în unităţi băneşti. Dar ce înseamnă asta într-o meserie prestatoare a unui serviciu public, care nu mai este gustat de societate ca având o valoare suficientă pentru comunităţile şi democraţia noastră.

Tablou cu multe faţete


Redacţia sueddeutsche.de a publicat în ultimele 26 de săptămâni seria de eseuri "La ce ne mai trebuie jurnalism?", pentru că are destule întrebări la care aşteaptă răspunsuri. Tendinţele economice negative nu sunt o lege a naturii, ci probabil şi urmări ale neglijenţei. Cine ar fi deci mai în măsură să contribuie cu idei la reanimarea branşei şi să acuze paşii greşiţi decât creatorii înşişi? Era vorba despre crearea unui forum pentru experţi şi împărtăşirea de expertize din poziţii total diferite.

Dacă este să căutăm un punct comun al articolelor, atunci este vorba despre cunoştinţa faptului că jurnalismul nu este doar cifră de afaceri şi câştig, ci căutarea adevărului este mai mult decât o marfă şi că merită să lupţi, indiferent de interesele mercantile. Timpurile automatismelor simple au trecut însă. Acele timpuri, în care împreună cu prima locuinţă îţi luai şi un abonament la ziar, pe care îl ţineai toată viaţa şi îl lăsai moştenire copiilor. Sau acelea în care industria publicităţii comanda multe reclame şi spoturi, fără a pune prea multe întrebări, pentru că nu avea de unde alege. Timpurile în care se puteau naşte jurnale pentru grupe ţintă determinate exact - la fel cum mărci ca Persil aruncă detergenţi noi pe piaţă.

Evenimente spontane în loc de ritualuri


Jurnalismul are momentan de-a face cu multe schimbări - lucru care va mai dura un timp. Avem consumatori, pentru care ritualurile nu mai contează. Ei preferă evenimente spontane. Este înclinaţia oamenilor mai tineri de a se informa online, fie la computer fie prin smartphone. Sunt clienţii de publicitate care merg împreună cu publicul şi care doresc cel mai mult să îşi creeze propriile medii. Şi în cele din urmă industria oferă la distanţe din ce în ce mai scurte aparate noi, ca de exemplu iPad-ul, pentru consumul media.

Lucruri, care au fost zeci de ani separate, se regăsesc în Internet. Zeci de ani jurnaliştii s-au ocupat ori cu cuvintele scrise, ori cu sunetul sau imaginea, în online însă speciile presei, radioului şi televiziunii se amestecă. Şi astfel există şansa unui nou jurnalism palpitant. Şi acest lucru este reflectat în cartea "La ce ne mai trebuie jurnalism?": şi anume că se vorbeşte mult despre convergenţă, însă lipseşte înţelegerea despre ce înseamnă asta concret, care sunt regulile.

Pentru oameni noile evoluţii sunt într-o primă fază mai puţin rele decât pentru creatori. Internetul creează ceva asemănător cu o piaţă perfectă, cu o arie largă de informaţii, care este (încă) gratis. Nu numai că poţi compara realizările jurnalistice ale multor redacţii cu puţine clicuri, se adaugă şi multe posibilităţi de participare, de exemplu pe forumuri, prin comentarii sau bloguri.

Toate acestea dau naştere unui nou pluralism interactiv, care însă trebuie savurat cu atenţie pe alocuri. Ce înseamnă aceste aspecte pentru formarea de opinie într-o societate? Ce înseamnă asta pentru toţi aceia care se numesc "a patra putere"?

Pe cât de mult jurnalismul se află într-o schimbare fundamentală, pe atât de gravă este această evoluţie pentru propria percepţie a jurnaliştilor şi implicit pentru toată cultura noastră informaţională: prin dispariţia vechiului model de afaceri dispare nu numai siguranţa existenţială, ci şi conştiinţa jurnalistică, care caracteriza până acum profilul redacţional şi procesele de muncă.

Jurnaliştii trebuie să lucreze în viitor nu numai pentru publicul lor, ci să înceapă un dialog continuu cu acesta. Jurnalismul nu mai este înţeles ca produs, ci şi ca proces continuu, care îşi localizează funcţiile şi rolurile sale şi mai pronunţat în mijlocul societăţii.

 

Fundaţie pentru un jurnalism de calitate


Discuţia recentă despre un drept de protecţie a performanţei pentru edituri, fapt dovedit şi de unele dintre articole distrage atenţia de la nişte nesiguranţe fundamentale: remunerare, taxe pentru licenţe şi alte sume minime nu vor putea salva lucruri care stau din ce în ce mai mult gratuit la dispoziţia oricui.

Nu ar trebui întrebat despre viitorul unui sau multor lanţuri valorice, ci despre cum principiile de bază ale unei meserii puternice, pentru că este responsabilă, pot fi păstrate, în ciuda tuturor adversităţilor. Un "flatrate cultural" ar avea sens doar dacă (deasupra tuturor războaielor de împărţire) ar ajunge într-o fundaţie pentru jurnalism de calitate, unde persoanele interesate (jurnalişti, redacţii, bloggeri, portale online) pot aplica pentru finanţări în serviciul jurnalismului, de exemplu pentru proiecte de documentare, burse şi stagii în străinătate.

Şi politica media germană, acest fapt rezultă cel puţin din câteva eseuri ale acestei serii, ar trebui să participe activ - cel puţin din interes propriu - la păstrarea pe termen lung a condiţiilor cadru ale calităţii jurnalistice şi ale diversităţii presei. Acest lucru se poate înfăptui pe de o parte prin măsuri regulatorii, pe de altă parte prin consolidarea sau sprijinirea iniţiativelor de interes public pentru formarea profesională a jurnaliştilor - însă în nici un caz printr-un protecţionism orb pentru branşele sau ramurile economice afectate.

Este, credem, tocmai sarcina politicii media să asigure funcţia generală a jurnalismului drept "a patra putere", pentru a contracara pe termen mediu o scădere continuă a angajamentului democratic şi civil în societate.

Jurnalistul ca mediator


Cum schimbă Internetul profesia, meseria în sine? Un lucru este stabilit: Internetul nu îmbunătăţeşte sau înrăutăţeşte jurnalismul în sine - pentru că este vorba despre cum îl utilizezi profesional. Ca şi continuu spaţio-temporal deschis are anumite caracteristici de bază în comparaţie cu alte canale media, care - când sunt folosite în mod adecvat profesional - cresc sensibil imaginea şi valoarea ofertei jurnalistice.

Cel puţin patru factori vor modifica jurnalismul în mod hotărâtor: 1. noi adâncimi structurale vor creşte transparenţa documentărilor jurnalistice, 2. principiul dialogului facilitează teme şi conţinuturi dinamice şi continue, 3. ofertele pot fi confecţionate individual şi transmise specific grupelor ţintă, 4. Includerea user-ului în comunităţile social media favorizează naşterea bazelor de date redacţionale pentru informaţii şi cunoştinţe. Conform acestei definiţii jurnalistul se transformă şi mai mult în agent de educare şi mediator al intereselor cititorilor şi spectatorilor, depinzând întotdeauna de ajutorul şi preferinţele utilizatorilor.

Conceptele de spaţiu şi realitate modificate din reţea cer forme de reprezentare şi tehnici de lucru adaptate, care - şi asta evidenţiază multe dintre articole - trebuie în cea mai mare măsură dezvoltate. În cele din urmă nu există nici un dubiu, că raportorii profesionişti sunt în continuare necesari - însă ei trebuie să fie pregătiţi să gândească în alte categorii, contexte şi termeni, pentru a relata despre lumea noastră. Se poate ca acest lucru să doară la început pe alocuri, însă numai aşa putem crea plusvaloare, reducem complexitatea - şi îmbunătăţim calitatea culturii noastre informaţionale.

Participare la negocierea unui nou contract societal


Prezenta selecţie de eseuri bine gândite şi reflexive nu este doar o dovadă vie a faptului că în spaţiul vorbitor de limbă germană există în continuare un interes medial publicistic înfloritor, care îşi face griji de bunăstarea şi durerile branşei, ci şi un public avizat, care este entuziasmat de asemenea dezbateri. Noi credem că media trebuie să participe fără reţineri la negocierea unui nou contract societal, dacă reprezentanţii lor, mai ales jurnaliştii, doresc să joace în continuare un rol central - indiferent, dacă pe post de observatori, intermediari, avocaţi, mediatori, investigatori sau purtători de cuvânt.

Aceste roluri şi rutine profesionale nu sunt însă nici vreun drept al omului şi nici daruri divine, ci ele au fost învăţate cu greu de-a lungul multor decenii, au fost rafinate şi date din generaţie în generaţie de jurnalişti. Ar fi un fapt plin de consecinţe, dacă s-ar ajunge la sacrificarea jurnalismului pe altarul economiei. Pentru că fără existenţa unui jurnalism  de valoare presa ca instituţie de încredere se dizolvă în componentele sale moleculare - iar acest fapt nu ar dăuna pe termen lung doar imaginii editurilor de aici, ci fără îndoială şi democraţiei noastre. Numai provocarea, teza dezbătută poate trezi relevanţa sistemică a jurnalismului din somnul de frumoasă în pădurea adormită.


În original Wozu noch Journalismus? Papier ist geduldig, der Leser ungeduldig, publicat în Süddeutsche Zeitung în data de 7 August 2010. Reprodus cu acordul redacţiei germane PR Journal şi al autorului. Traducere Casa de Traduceri. Copyright PR Romania pentru versiunea în limba română.

Pin It

Parteneri

   BT Logo Aliniat Central               logo SMP