19032024

Rareș Petrișor: Ceea ce nu reușește, încă, școala este să încurajeze studenții să urmeze diverse vocații

Pin It

rares petrisor 2Ne vin mulți oameni la interviuri, dar pregătirea diversă, bizară și departe de domeniu, uneori, ne face să credem că profesia de specialist în relații publice și/sau comunicare e departe de fi înțeleasă pe deplin, chiar și de către cei care muncesc în ea – Rareș Petrișor,  Head Strategist la Media Pozitiv, în dosarul PR România despre piața muncii.

 

Mai există astăzi un profil ideal al candidatului în industria de PR? Cum s-a schimbat acesta în ultimii ani?

Cred că există un ”profil ideal” pentru fiecare agenție în parte, odată cu anumite calități sau abilități pe care fiecare angajator le caută en masse. Omul de agenție de PR a trecut prin multe transformări, nu toate pozitive. Acum câțiva ani, dacă nu știai online/digital, aveai puține șanse de angajare – toți clienții tânjeau după excelență în comunicare pe social media, digital în general. Ce mi se pare că s-a schimbat este segmentarea mai pronunțată a competențelor în cadrul unei echipe/agenții de comunicare. Nu mai face nimeni ”one man show”. Lucrul bun? Delegare, încredere, specialiști de top pe anumite verticale, anduranță în proiecte. Lucrul prost? Viteza de reacție mai redusă (până parcurge ideea sau decizia tot lanțul de persoane implicate în proiect), hiperspecializarea = oameni care știu să facă un singur lucru, foarte bine, adevărat, dar cam atât.

Cum evaluați piața muncii pe segmentul PR?

Săracă. Fenomen generalizat în România – și după statistici, și după ce auzim în jur. Oferta nu e mică versus cerere – ne vin mulți oameni la interviuri, dar pregătirea diversă, bizară și departe de domeniu, uneori, ne face să credem că profesia de specialist în relații publice și/sau comunicare e departe de fi înțeleasă pe deplin, chiar și de către cei care muncesc în ea.  

Ce tipologie de candidat preferă organizația dvs. și de ce?

Noi căutăm oameni citiți, educați, întreprinzători, cu spirit de inițiativă și potențial de lider. De asemenea, fără oameni care nu sunt extrem de bine ancorați în realitate nu poți avansa. Căutăm oameni cu scriitură bună, cu sânge fierbinte și creativitate. Comunicativi, dar nu sufocanți.

Pe ce segmente de vârstă vă confruntați cu cele mai mari dificultăți de recrutare și de retenție?

25-30 de ani. Angajatul nu știe exact ce vrea, se simte foarte liber – personal și profesional, trăiește ca-n filme și totul e o mare Aventură.

Cum apreciați decalajul actual între cunoștințele dobândite în mediul academic și cele considerate de organizația dvs. ca fiind dezirabile pentru angajarea tinerilor absolvenți în PR?

Școală se face, asta e sigur. Ceea ce nu reușește, încă, școala este să încurajeze și stimuleze studenții să urmeze diverse vocații, să-și alimenteze talentele. La 20-22 de ani, absorbi ca un burete. Când eram jurnalist, la vârsta aia de multe ori mă prindea miezul nopții în redacție de plăcere, nu obligație. Eram fascinat. Vremurile aveau alt ritm, ce-i drept: orizonturi mai largi, mai puțină concurență și mai puțin stres. Decalaj există și, din păcate, e întreținut de școală, nu de studenți.

Numiți câteva măsuri concrete la care organizația dvs. recurge pentru retenția forței de muncă.

Integrare rapidă în proiecte mari și ambițioase. Responsabilitate. Acces gratuit la resurse de specializare și dezvoltare personală, inclusiv la seminariile și evenimentele Worldcom PR Group, rețeaua globală de agenții independente de PR din care facem parte. Și, nu în ultimul rând, flexibilitate în program și retribuție direct proporțională cu rezultatele și implicarea angajatului.

În ultimii ani, numărul absolvenților care ajung să profeseze în alt domeniu decât cel în care și-au terminat studiile este mai mare. Din perspectiva dvs., care sunt factorii care favorizează migrația forței de muncă din acestă industrie către alte domenii de activitate?

E simplu, profesia nu e reglementată. Discuția e amplă și serioasă și nu doar în România. E nevoie de un organism care să licențieze, să susțină profesioniștii și să le testeze și evalueze progresul și competențele. Cum e Colegiul Medicilor, Baroul etc. Când intri într-un cabinet stomatologic, știi sigur că dentistul respectiv nu e inginer. Sau, mai știi?... Apoi, deși au trecut peste două decenii de când PR-ul a luat avânt și în România, piața e încă mică. Agențiile medii – cum este și cea pe care o conduc mai au, încă, probleme de percepție la nivelul companiilor-client mari, uneori justificate. Dar asta e o altă discuție. Ce vreau să spun aici e că e un cerc vicios din care ieși greu, iar angajații vor un singur fel de luptă, nu lupte pe toate planurile. Și atunci, migrează. Din agenție în agenție sau chiar în alte domenii.

Cum vedeți viitorul industriei de comunicare pe fondul exodului forței de muncă calificate către Occident și acutizarea crizei forței de muncă în toate domeniile de activitate?

Nu-l văd bine deloc. Dar industria nu va muri de foame. Ne vom transforma în alte tipuri de agenții – am mai spus asta, mai orientate către tehnologie, către măsurabilitate, către o relație mai directă între efort și ROI. Nu chiar marketing, dar aproape.

Generațiile Millenials și Z vs industria de PR: ce șanse au angajatorii să-i recruteze și să-i motiveze pe acești tineri?

Haha, agențiile nu mai pot întineri, așa că singura ta șansă e să-i îmbătrânești rapid. A se citi ”maturiza”. Tinerii vor să copilărească, așa că e mereu o luptă a compromisurilor. Nu există o rețetă universală – asta e și frumusețea acestei generații. Uneori, poți găsi un diamant neșlefuit – și neîncurajat de școală, cum spuneam mai sus. Alteori, întâlnești oameni tineri care vor să fie inspirați și integrați, doar că nu ești tu acela care o va face.

Numiți câteva măsuri individuale (la nivelul organizației), dar și colaborative (la nivel de industrie), care pot reprezenta soluții eficiente și sustenabile la criza actuală a forței de muncă.  

E foarte greu să generalizezi. Cred că e și mai greu să te gândești la propria agenție și la ce ai putea și trebuie să faci. Noi am încercat să flexibilizăm cât mai mult programul, să le arătăm tuturor că mai întâi suntem oameni și abia după aceea angajați, că banii vin mereu dacă faci ceea ce faci din suflet. Legat de soluții eficiente… Cred că ar trebui să găsim modalități - și aici poate ne ajută și PR România – să facem cât mai cunoscută viața neștiută din agenții. Cu frumosul și urâtul ei. Cu succesele și amărăciunile. Agențiile sunt ca niște familii. Spre deosebire de alte meserii, lucrăm extrem de mult împreună, ne aducem la serviciu problemele și bucuriile, trăim și ardem mult într-o agenție, oricât de mică ar fi ea. Dacă s-ar ști toate lucrurile astea, poate am fi o industrie mult mai atractivă decât suntem azi.


Interviu realizat de Dana Oancea
Dosarul „Piața muncii în PR” poate fi consultat aici http://www.pr-romania.ro/dezbateri/dezbateri-actuale/piata-muncii-in-pr.html

Pin It

Parteneri

   BT Logo Aliniat Central               logo SMP