19032024

Roxana Dibă, Golin: Ce se schimbă este modul prin care poți transforma o mână de oameni – uneori complet diferiți – într-o "echipă"

Pin It

Roxana Diba

"Pentru că interacțiunile directe, fizice, repetate, ajutau foarte tare procesul, facilitau arderea unor etape, legau oamenii mai ușor. Și acum lipsesc – uneori complet. În același timp, se întâmpla de multe ori să cădem într-o altă capcană – să credem că oamenii fac o ”echipă” bună, doar pentru că interacțiunile lor zilnice sunt pozitive. Dar asta nu e niciodată suficient"Roxana Dibă, Managing Director Golin, în dosarul PR România desprea piața muncii în PR.

Industria comunicării este într-o continuă transformare și adaptare, la fel și tipologiile candidaților care aspiră la o carieră în domeniu. Cum consideri că s-au modificat aceste tipologii în ultimii 2-3 ani și încotro ne îndreptăm ca industrie?

Probabil cel mai ușor de observat, dar și de înțeles este afinitatea pentru spațiul digital. Candidații de astăzi vin la pachet cu un know-how al platformelor de social media care acum câțiva ani era dificil de găsit. Acest lucru se datorează adoptării acestor medii de comunicare de la vârste mai mici, precum și înțelegerea rolului fiecărui canal în dinamica socială în care candidații se dezvoltă. Nativi digitali, ei fac foarte ușor diferențierea între audiență potrivită pentru Facebook și una compatibilă cu Instagram, iar acest know-how le oferă din start un avantaj din poziția de consultant față de nevoile clienților.

Mai departe de asta, putem observa o creștere și în modul în care acești candidați își aleg viitorul angajator. Dacă acum 5-8 ani criteriile erau aproape exclusiv de natură financiară, candidații de astăzi sunt mai sensibili la o varietate de criterii: sunt interesați dacă pot lucra remote, flexibil, se interesează de agenție și de posibilitățile de dezvoltare din interiorul organizației și, poate cel mai important lucru, insistă să lucreze cu clienți/branduri care le împărtășeșc valorile.

Această înclinație către compatibilitate culturală cu munca și agenția este ceva nou, poate demarat de o cultură în care awareness-ul față de probleme sociale cântărește foarte mult pentru generațiile mai tinere.

Cât despre industrie – am considerat dintotdeauna că digitalizarea este doar o chestiune de timp, iar pandemia doar a accelerat acest proces. Din partea clienților vedem nevoia crescută de a rămâne conectați cu angajații și clienții prin intermediul online-ului.

La nivel de profesioniști, ne îndreptăm către o piață conectată, conștientă de puterea și potențialul ei, împinsă de dorința de a schimba lucrurile în mai bine și dotată cu instrumentele de comunicare necesare construirii solidarității și implementării schimbării.

Poți numi trei tendințe actuale pe piața muncii? Cum a evoluat relația angajator-angajat de la debutul pandemiei încoace și ce noutăți/provocări ne oferă instrumentarul de lucru actual și noul modus operandi post-pandemic?

În primul rând, după cum am menționat, flexibilitatea de a lucra remote este cel mai evident trend. Declanșat de contextul pandemiei, remote work-ul s-a dovedit destul de eficient până în acest punct – și între colegi, dar și în relația cu clienții. Așa că, odată acceptat la nivel de industrie, e simplu să fie larg practicat. A adus cu sine rutine noi, modalități noi de conectare între oameni, workflow-uri diferite. Cu bune, dar și cu rele. Și e un proces continuu și susținut de a optimiza ceea ce (încă) nu funcționează la capacitate maximă.

Din punct de vedere al relației angajator – angajat putem observa un interes crescut din partea candidatului pentru posibilități de dezvoltare, compatibilitate culturală cu agenția și clienții, dar și nevoia de alte beneficii care nu țin de universul financiar, dar care sunt mai dificil de pus acum în practică – mă gândesc la training-uri sau participarea la evenimente, de exemplu.

Din punct de vedere al angajatorului, observăm că piața este populată de tineri echipați corespunzător pentru viitorul digital către care ne îndreptăm, dar există și o sensibilitate crescută la impactul pe care munca depusă de ei o are asupra societății în general.

În contextul flexibilizării pieței muncii, cum simți că se reinventează noțiunea de “echipă”?   

Noțiunea de ”echipă” nu se reinventează nicicum, își păstrează sensul de bază cu care toți suntem obișnuiți. Ce se schimbă, însă, și pe alocuri considerabil, este modul prin care poți transforma o mână de oameni – uneori complet diferiți – într-o ”echipă”. Pentru că interacțiunile directe, fizice, repetate, ajutau foarte tare procesul, facilitau arderea unor etape, legau oamenii mai ușor. Și acum lipsesc – uneori complet. În același timp, se întâmpla de multe ori să cădem într-o altă capcană – să credem că oamenii fac o ”echipă” bună, doar pentru că interacțiunile lor zilnice sunt pozitive. Dar asta nu e niciodată suficient.

Ce ne leagă pe noi, Golin, și ne transformă într-o echipă este o viziune comună – să știm în permanență unde ne aflăm și unde vrem să ajungem și să găsim împreună cea mai eficientă cale de a fi acolo. Să avem mereu deschis un canal de comunicare bidirecțional, prin care să putem ajunge ușor unii la alții. Aduce cu sine și un sharing intens de perspective, presupune să întindem o mână când oricine din Golin are nevoie de suport.

Nevoia de construcție și sens în industria comunicării pare să intre în contradicție cu fantoma lui “mai repede”, nerăbdarea permanentă și graba specifică interacțiunilor din această breaslă. Se pot reconcilia cele două tendințe – cea de construcție cu cea de experiment?

Sunt două layere diferite ale aceluiași aluat – construcția și experimentul. Sigur că există momente în care poți construi în tihnă, cu atenție la strategia pe termen lung, la nevoile clientului și target-ului deopotrivă. Și apoi există și momente în care trebuie să acționezi rapid, să folosești instinct și experiență într-un mix potrivit, pentru a genera rezultatele pe care le dorești. Ele nu se află în contradicție și se completează una pe alta.

E adevărat că ultimii ani au părut să stea mai degrabă sub semnul lui ”mai repede”. Și asta doar pentru că incertitudinile sociale, politice și economice ne-au împiedicat, de multe ori, să mai putem gândi 10 pași în avans. Dar faptul că poți lua o decizie instant pentru un client și faptul că el o aprobă se datorează tocmai layer-ului de construcție – cu o bază solidă, sănătoasă, cu cărămizile așezate corect în timp, e foarte ușor să jonglezi problemele punctuale, de suprafață.

Să privim puțin spre viitor. Te-aș întreba care este sensul pe care îl dai viitorului acestei industrii din perspectiva oamenilor care o însuflețesc și, la urma urmei, ce te motivează să rămâi în această breaslă?

Oamenii din această breaslă sunt printre cei mai frumoși oameni cu care eu m-am intersectat de-a lungul vieții. Pentru că sunt capabili să gândească holistic, să vadă perspective largi asupra oricărei probleme, să găsească soluții rapid, să stea conectați la topicuri extrem de diverse. Și lucrul cu ei – zi de zi – îmi dă energia de care am nevoie.

Apoi, îmi dau seama cât de mult mai are piața de PR din România pentru a ajunge la maturitate. Și cred că asta e sensul pe care trebuie să-l dăm job-ului nostru de zi cu zi – să ne educăm pe noi, să educăm clienții, să reușim să ajungem la nivelul de specializare al agențiilor din vest. Dar și la echilibrul corect muncă vs. remunerare al agențiilor din vest.

Interviu realizat de Dana Oancea. Copyright PR Romania, toate drepturile rezervate

 

Pin It

Parteneri

   BT Logo Aliniat Central               logo SMP