29032024

Back Eşti aici:Home Opinii Juniori despre PR Cum văd eu prezentul industriei autohtone de PR

Cum văd eu prezentul industriei autohtone de PR

Pin It

raisa_beicuPentru a-mi expune viziunea asupra industriei autohtone, voi pleca de la ceea ce, în opinia mea, reprezintă amprenta domeniului în zilele de astăzi: PR means people relations! Aşadar, depăşesc sfera clasică impusă de teoreticieni precum Rex Harlow, care spuneau că relaţiile publice reprezintă funcţia managerială distinctă care ajută la stabilirea şi menţinerea unor limite reciproce de comunicare, la acceptarea reciprocă şi la cooperarea dintre o organizaţie, o companie sau instituţie şi publicul ei.

Consider că, în acest punct în care ne aflăm momentan, PR-ul este, înainte de toate, o legătură între oameni, fie că vorbim de oameni angajaţi într-o instituţie, companie sau organizaţie. Accentul cade acum asupra modului în care reuşeşti tu, ca om de PR, să înţelegi caracterele umane şi să le construieşti mesaje specifice, cât mai apropiate de stilul lor de viaţă. Aşadar, nu aş mai folosi termenul de public sau target, ci l-aş înlocui cu cel de interlocutor sau partener de discuţie deoarece asta reprezintă, în definitiv, publicul-ţintă al omului de comunicare: cel pentru care comunici, cel de la care aştepţi să comunice, la rândul lui, cu tine, cel pe care îl cunoşti suficient de bine ca această comunicare să funcţioneze continuu.

Mai mult, PR-ul tradiţional (a se vedea P.T. Barnum, Edward Barneys etc.), adica relaţia cu presa în principal, nu mai este suficient în perioada contemporană, având în vedere dezvoltarea tehnologică a canalelor informative. Dacă înainte, PR-ul avea ca principală caracteristică păstrarea relaţiei cu presa, acum el implică un puternic efort canalizat către social media. Este vorba de web site-uri, Facebook, Twitter, Foursquare, LinkedIn şi multe alte astfel de instrumente vitale pentru domeniu. Din ce în ce mai mulţi oameni merg la evenimentele la care au primit invitaţie pe Facebook (FB event), merg în pub-urile unde tot mai mulţi prieteni îşi dau check-in, află de concerte din news feed, dau like unei expoziţii de artă ca abia apoi să o vadă live, se decid dacă vor sau nu să cumpere un produs printr-un status în care cei avizaţi îşi dau cu părerea şi lista poate continua. PR-ul trebuie să ţină sub supraveghere toate aceste paliere, să le aibă în vizor şi să activeze în conformitate. Consider, aşadar, că PR-ului clasic i se adaugă PR-ul online, social media, elemente ce deşi îngreunează comunicarea, lărgesc sfera creativităţii în care operează specialistul de PR.

Aş îndrăzni să afirm că relaţia cu presa a devenit astăzi un efect, un element al comunicării cu o mult mai mică importanţă faţă de perioadele de început ale domeniului, când aceasta era un deziderat.

Un alt aspect pe care aş dori să-l ating este problema pe care o identific momentan, ca viitor absolvent al unei facultăţi de comunicare: lipsa delimitării exacte a departamentului de PR. Nu vorbesc aici de marile companii, de corporaţiile/multinaţionalele unde lucrurile se desfăşoară ca la carte, şi anume: departamentul de PR face ce şi cum trebuie, colaborând adeseori cu mari agenţii de profil. Mă refer la companiile mai mici, organizaţiile unde, fie PR-ul lipseşte cu desăvârşire, fie se contopeşte cu sfere ale marketingului, HR-ului sau, în unele cazuri, ale jurnalismului. Cu toate acestea, cred cu tărie că necesitatea tot mai mare a unei comunicări eficiente va duce la delimitarea tot mai clară a departamentului pe zi ce trece.



Raisa Beicu este absolventa a Facultatii de Comunicare si Relatii Publice - SNSPA, iar timp de un de zile a fost bursier in cadrul Universitat de Girona, Spania, specializarea Publicitate si Relatii Publice. Este pasionata de comunicare stiintifica, iar vara trecuta a urmat cursuri de Advertising si Comunicare la IESE Business School Barcelona, unde a avut ocazia sa lucreze cu unii dintre cei mai cunoscuti specialisti din domeniu.


Pin It

Parteneri

   BT Logo Aliniat Central               logo SMP