29032024

Back Eşti aici:Home Opinii Seniori despre PR De ce mi-a trebuit mie PR?! Ca să înțeleg jurnalismul mai bine...

De ce mi-a trebuit mie PR?! Ca să înțeleg jurnalismul mai bine...

Pin It

Daniela Palade Teodorescu

Sunt și eu un jurnalist covertit parțial în om de PR. Spun asta pentru că e foarte ușor să ieși din jurnalism, dar foarte greu să scoți jurnalismul din tine. În cele ce urmează, voi încerca să răspund la întrebarea care mi-a tot fost adresată acum șase luni, când am făcut acest viraj de neînțeles pentru mulți – „la ce îți trebuie ție PR?!” Acum am început să înțeleg și eu. :)

Pe de o parte, am pornit în această aventură, cu argumentul rațional că PR-ul este doar o altă fațetă a complexului proces de comunicare, iar pentru un jurnalist care crede în comunicarea cu valoare de informație, nu ar trebui să conteze de care parte a baricadei comunicării se află. Am zis baricadă?! Sună un pic a declarație de război, deși, într-o lume ideală, nu ar trebui să fie, indiferent în ce tabără te situezi. Tabără?! Cum o dau, cum o-ntorc, tot la un vocabular belicos ajung... deși, nu, nu e vorba de nici un război. Poate doar unul interior, absolut necesar în orice turning point profesional și personal. Când factorul emoțional bate toate argumentele raționale cu care ai pornit la drum.

Pe de altă parte, după șase luni în Tudor Communication, pot spune că o minte de jurnalist „utilată” cu instrumentele unui PR de calitate poate face minuni. Nu că aș fi atins acest nivel, ci doar că am ajuns la stadiul în care am imaginea clară a hibridului „jurnalist-PR-ist”, ca o luminiță de la capătul tunelului care îți dă speranță.

FOTO TUDOR VAZUT DE SUS

Dar până acolo, evident, drumul e lung și greu. Cine își închipuie PR-ul ca pe o chestie simplă, la îndemâna oricui și pe alocuri chiar o frivolitate specific feminină se-nșală. Cine crede că PR-ul e o sumă de taclale spumoase și vreo etalare epatantă de ținute și branduri fancy, nu rezistă nici o lună pe ogoarele PR-ului. Și nu spun „ogoarele” cu nici un sens peiorativ, ci pentru că munca de Public Relations chiar necesită o mentalitate de agricultor. Să ai răbdare, să aștepți să crească, să știi când și unde pui semințele la încolțit, când mai trebuie să ajuți cu niște îngrășământ, când să plivești buruienile la timp să nu te sufoce, să uzi periodic, să recoltezi la timp, să mecanizezi procesul și chiar să îl automatizezi atunci când deja te extinzi. Să nu te ia natura pe nepregătite atunci când e secetă, inundație ori când grindina îți pune la pământ toată munca de peste an. Ori când îți fură vreun vecin din recoltă sau, mai rău, unul de-al tău dă iama prin cămara cu bunătăți și le vinde la piață. Sub prețul pieței, bineînțeles. Îți trebuie nervi tari ca să reziști și să nu te refugiezi în zona de confort, dar mai ales trebuie să respecți ceea ce faci și materialul cu care lucrezi – natura, pământul, oamenii. Chiar dacă uneori pare că se întorc împotriva ta. Mentalitatea de PR nu prea are de-a face cu vânătoarea și haiducia de unul singur, chiar dacă mulți fac asta și, culmea, au succes. Succesul e pe termen scurt. Nu va rezista la proba timpului, a reputației, a valorilor. Mai devreme sau mai târziu vor sucomba într-un fel sau altul.

Revenind la cele șase luni ale mele pe ogoarele PR-ului, pot să vă spun că inerția unui jurnalist cu aproape 25 de ani în presă este maximă. E ca și cum ai cere unui tren cu 25 de vagoane să se transforme brusc în mașină de curse! Pentru mine, cel mai greu a fost să trec de la realitatea concretă, palpabilă a unei reviste care încheie luna editorială și de la cifrele de trafic din on-line, la construirea de la zero a unor noi site-uri, a unei aplicații digitale unică în lume care standardizează comunicarea dintre reprezentanții companiilor și jurnaliști. Acest concept a fost cârligul care „m-a agățat” din perspectiva inovației pe care o aduce, dar mai ales  pentru că implică jurnaliștii și rezolvă o mare parte din problemele cu care se confruntă aceștia și pe care cu toții le-am experimentat în presă – lipsa de timp, presiunea exercitată asupra echipelor din ce în ce mai mici, reducerea resurselor de orice fel, scăderea respectului față de profesia de jurnaliști. Idealul de a reinstaura valorile jurnalismului de calitate a fost ceea ce m-a adus în echipa Tudor Communication, formată din jurnaliști cu experiență care, chiar dacă nu mai activează constant în domeniu, sunt conștienți că o lume normală nu poate exista fără o presă de calitate și independentă.

Și uite-așa se dovedește că nu am părăsit corabia în derivă a jurnalismului, ci, prin intermediul PR-ului, împreună cu o echipă căreia îi pasă, ne punem mintea la regăsirea busolei de valori și oferim presei instrumente noi de navigare. E fix ca în hitul acela „Adio, dar rămân cu tine!”

Pin It

Parteneri

   BT Logo Aliniat Central               logo SMP