Articole Etica in PR Elena Bululete: Ceea ce comunicăm trebuie să fie nu doar autentic, ci și în interesul tuturor părților implicate
Elena Bululete: Ceea ce comunicăm trebuie să fie nu doar autentic, ci și în interesul tuturor părților implicate
- 26 Mai 2020 |
- PR Romania
Cred că problema principală este una de încredere. Publicul este circumspect față de ceea ce scrie presa, jurnaliștii nu au încredere în oamenii de PR, oamenii de PR privesc cu teamă reacțiile publicului. Fiecare crede că celălalt are o agendă ascunsă. Și mai cred că acest lucru a fost amplificat de revoluția digitală, care a crescut viteza comunicării și nivelul de conectivitate, dar în același timp a diminuat considerabil spațiul pentru înțelegerea și verificarea informației – Elena Bululete, Managing Partner Conan PR, în dosarul PR Romania despre etică în PR.
Considerați că ar trebui să vorbim mai mult despre etică în PR – în școli, organizații și în spațiul public?
Ar trebui să vorbim mai mult despre etică în general. Probabil că în felul acesta am reuși să modificăm mentalități și percepții care țin de muncă, relații sociale, încredere în sine și în ceilalți, și multe altele. Legat strict de PR și de etica în relațiile publice, cred că am putea să luăm ca exemplu de bune practici felul în care Finlanda a tratat problema fakenews. Pentru ei, fenomenul fakenews nu a fost unul care ținea doar de o anumită industrie, marcom. Au abordat fenomenul ca pe o amenințare socială și au intervenit printr-un mix de măsuri, dintre care fundamental a fost rolul jucat de școală. Și la noi există studii academice privind fenomenul fakenews. Au fost dezbateri și luări de poziție în industrie. Au fost acuzații în timpul campaniilor electorale. Dar cam atât. Nu a existat niciun demers coordonat, instituțional sau cultural, de a răspunde acestui fenomen.
Dacă ar fi să schițăm un tablou al problemelor etice în industria locală de PR, cu ce ar trebui început?
Aș începe cu o atenție mult mai mare și o analiză mai minuțioasă a informațiilor pe care le împărtășim. Într-o epocă a conversațiilor sociale, timpul necesar să revizuim și să verificăm în detaliu informațiile comunicate se comprimă teribil, iar asta înseamnă o provocare în plus. Mai mult decât atât, în calitate de comunicatori etici, ceea ce comunicăm nu trebuie să fie numai autentic, ci și în interesul tuturor părților implicate.
Care sunt cele mai importante conflicte morale în triunghiul PR - presă-public?
Cred că problema principală este una de încredere. Publicul este circumspect față de ceea ce scrie presa, jurnaliștii nu au încredere în oamenii de PR, oamenii de PR privesc cu teamă reacțiile publicului. Fiecare crede că celălalt are o agendă ascunsă. Și mai cred că acest lucru a fost amplificat de revoluția digitală, care a crescut viteza comunicării și nivelul de conectivitate, dar în același timp a diminuat considerabil spațiul pentru înțelegerea și verificarea informației.
În comunicare regăsim tot spectrul de conflicte etice: diferențe de standarde profesionale, conflicte de norme și valori, conflicte de interese. Cum vedeți rolul omului de PR în echilibrarea așteptările organizațiilor cu cele ale publicurilor?
Omul de PR este cel care trebuie să se asigure că între organizație și publicurile sale există un dialog real, onest și transparent. Atât timp cât acest dialog există, așteptările celor două părți pot fi armonizate. Câtă vreme dialogul este sincer și ambele părți intră în acest proces cu bune intenții, atunci dialogul va fi în sine un demers etic. De altfel, dialogul dintre organizație și publicurile sale trebuie să fie un proces permanent, pentru că el reprezintă fundamentul construirii unei relații de încredere. Acest dialog permanent este obiectivul central al activității omului de PR.
La ce standarde deontologice/coduri de etică vă raportați când aveți îndoieli profesionale?
Există mai multe coduri etice pe care un profesionist în relații publice la poate folosi ca reper în activitatea de comunicare. Fiecare dintre marile organizații profesionale are un cod etic, de la CIPR, PRSA, la Global Alliance. De asemenea, sunt clienți care au reglementări etice ce privesc activitatea de comunicare. Și ele sunt de folos în situații de cumpănă. Dacă stau să mă gândesc însă, de cele mai multe ori când am fost în fața unor dileme etice m-am consultat cu colegii mei. Și cred că e normal să se întâmple așa. Împărtășim aceleași valori, ne raportăm la fel la comunicare, avem încredere și suntem deschiși unii față de alții.
Ce instrumente considerați că ar fi eficiente în descurajarea practicilor imorale?
Primul instrument ar fi o coloană vertebrală dreaptă. Care vine la pachet cu integritate și valori fundamentale umane. Eu spun mereu că PR-ul este despre common sense, dar, într-adevăr, common sense is not so common. Așa că va depinde de fiecare dintre noi și de valorile noastre cât de mult vom descuraja practicile imorale.
Interviu realizat de Dana Oancea în dezbaterea PR Romania despre Etică în PR
