Articole Etica in PR Etica si relaţiile publice
Etica si relaţiile publice - Coduri etice
- 23 Ianuarie 2009 |
- Shannon A. Bowen
Index articole
Situaţia actuală a practicii eticii în PR este strict legată de codurile etice elaborate de cele mai importante asociaţii de profesionişti. Apartenenţa la astfel de grupuri nu este obligatorie pentru practicienii de relaţii publice. Membrii asociaţiei consimt să respecte un cod etic conceput pentru întregul grup. Unele coduri presupun interzicerea anumitor acţiuni, altele prezintă o serie de principii etice care ar trebui respectate. Cele mai multe asociaţii profesionale de PR au coduri etice, fie că sunt concepute în termeni negativi (restrictivi), sau pozitivi.
Câteva exemple de asociaţii de relaţii publice importante care au adoptat coduri etice:
Global Alliance for Public Relations and Communication Management: (http://www.globalpr.org/knowledge/ethics/protocol.asp), International Public Relations Association (IPRA) au adoptat Codul de la Atena (http://www.ipra.org/detail.asp?articleid=22) ,
European Public Relations Confederation, a preluat Codul de la Atena şi şi-a formulat propiul cod, Codul de la Lisabona (http://www.cerp.org),
Public Relations Institute of Australia: http://www.pria.com.au/aboutus/cid/32/parent/0/t/aboutus
Public Relations Society of America: http://www.prssa.org/downloads/codeofethics.pdf
International Association of Business Communicators: http://www.iabc.com/about/code.htm
Chartered Institute of Public Relations: http://www.cipr.co.uk/direct/about.asp?v1=who
sau Arthur W. Page Society: http://www.awpagesociety.com/site/resources/page_principles/
Aceste coduri etice oferite ca exemplu nu diferă atât de mult în funcţie de ţară ci, mai degrabă, în funcţie de organizaţia care le adoptă: unele dintre acestea se axează pe anumite sfaturi de natură profesională pentru practicienii de PR (precum PRSA), în timp ce altele (IPRA sau CERP) preferă să se supună unor principii etice generale, care pornesc de la valori precum demnitate, respect, sau drepturile omului. Majoritatea profesiilor adoptă acum coduri etice. O colecţie de peste 850 de astfel de coduri poate fi consultată la Illinois Institute of Technology (http://ethics.iit.edu/codes/Introduction.html) şi reprezintă o sursă de referinţă deosebit de utilă pentru elaborarea sau se revizuirea unui cod. O dată implementate, codurile devin bune instrumente în dezvoltarea culturii organizaţionale pe o bază etică. Codurile etice destinate profesiunii de relaţii publice pornesc, de regulă, de la valori transculturale şi principii universale precum onestitatea, cinstea şi nevătămarea celorlalţi. (http://www.commpred.org/report/2006_Report_of_the_Commission_on_Public_Relations_Education.pdf, p. 37).
Deşi codurile etice satisfac principii universale (Kruckeberg, 1993), totuşi ele nu au fost lipsite de critici (Parkinson, 2001; Wright 1993) care susţin că acestea se îndepărtează de idealurile pe care le presupun sau, mai mult, că ar suferi de contradicţii interne.
Deseori practicienii susţin că aceste coduri sunt prea vagi ca să poată fi aplicabile în cariera lor sau că nu depăşesc un nivel rudimentar (Bowen et al., 2006). Alţii susţin că aceste coduri sunt citite cel mult o dată, urmând să se facă abstracţie totală de ele (Bowen, 2002a).
Cele mai multe coduri nu presupun metode de monitorizare sau de penalizare a încălcării lor, în afară de simpla excludere a unui membru din asociaţie, devenind astfel nefuncţionale. Aceste probleme pe care codurile etice le ridică nu sunt nici noi, nici limitate strict la domeniul relaţiilor publice. Unii teoreticieni (Kruckeberg, 2000) susţin că dacă practicienii de relaţii publice se comportă etic, atunci nu este nevoie de măsuri restrictive. Alţii (Bowen, 2004a; Parkinson, 2001) merg chiar mai departe, afirmând că este suficientă formularea unor principii etice, bunele intenţii fiind un ghid de comportament mai eficient decât codurile. Această dezbatere ne trimite la argumentul lui Platon, aşa cum îl citează Parsons (2004): ”Oamenii buni nu au nevoie de legi pentru a acţiona responsabil, în timp ce oamenii răi vor găsi întotdeauna o modalitate de a le ocoli” (p.67).
Date fiind criticile aduse codurilor etice, teoreticienii relaţiilor publice au încercat să găsească alte metode de a înţelege, analiza şi gestiona dilemele etice. Toate aceste abordări au la bază diferite şcoli de gândire filosofică şi sociologică.
