Articole Concepte de baza Constructe teoretice folosite în relaţiile publice
Constructe teoretice folosite în relaţiile publice - Concluzii
- 27 Ianuarie 2009 |
- Cristina Coman
Index articole
Concluzii
În ultimele decenii eforturile de elaborare a unor teorii adecvate sferei relaţiilor publice s-au concretizat prin mai multe constructe; unele dintre acestea s-au bucurat de numeroase cercetări aplicate, dezbateri şi re-evaluări (teoria excelenţei, teoria restaurării imaginii, teoria caracterului situaţional al publicurilor, teoria cogenţei), devenind instrumente de lucru adecvat şi subtile.
Aşa cum este de la sine înţeles nu există originalitate absolută în elaborarea de teorii: sursele de inspiraţie sunt oferite îndeosebi de teoriile din şiinţele sociale; dar şi ştiinţele comunicării, cele economice şi cele umaniste au oferit modele fertile. Multe teorii au depăşit cadrele iniţiale, au nuanţar şi re-elaborat conceptele, au articulat relaţii noi între concepte şi au condus la generalizări mai complexe.
Cele mai multe teorii sunt axate pe relaţia dintre organizaţie şi public: pentru teoria contingenţei, teoria managementului relaţiilor, teoria caracterului situaţional al publicurilor sau teoria publicurilor implicate comunicarea este doar o componentă a unei realităţi mai complexe – situaţia de dependenţă reciprocă, relaţia obligatorie dintre organizaţie si public. Din această perspectivă rolul esenţia revine evalurii situaţiei şi luării unor decizii strategice. În acest fel relaţiile publice devin o funcţie a managementului, specialiştii din relaţiile publice ocupă o poziţie de vârf în conducerea organizaţiei iar modelele teoretice sunt marcate de problemele deciziei - cercetarea pentru înţelegerea situaţiei, luarea deciziei, implementarea şi evaluarea deciziilor.
