
Se fac mai mult de şapte ani de la primul moment când am ţinut să mă eliberez cumva “public” de chestiunea asta. Să o împart şi cu alţii. Atunci, când am pus piciorul într-o agenţie de PR, gândeam un avertisment sau un fel de trezire la realitate pentru următoarea “tranşă” de viitori PR-işti. După atâţia ani, mai “bătrân”, treaba îmi pare mai mult un testament.

















