30032020

Back Eşti aici:Home Articole Etica in PR Oana Marinescu: Etica în comunicare înseamnă să dai importanță unui criteriu de evaluare care este legat de « cum » faci un lucru

Oana Marinescu: Etica în comunicare înseamnă să dai importanță unui criteriu de evaluare care este legat de « cum » faci un lucru

Pin It

Oana Marinescu 3Așa cum există un ecosistem în natură, există un ecosistem și în societate. Suntem toți interdependenți. Relațiile noastre sociale, discursul pe care îl avem, comportamentele si atitudinile noastre au un impact asupra celorlalți, iar apoi se întorc asupra noastră. Din păcate, unii nu înțeleg asta – Oana Marinescu, Managing Director OMA Vision, în dezbaterea PR Romania despre Etică în PR.

 

 

Considerați că ar trebui să vorbim mai mult despre etică în PR – în școli, organizații și în spațiul public?

Cred că singurul PR acceptabil este cel cu coloana vertebrală: comunicarea responsabilă. Un om de PR are o cvadruplă responsabilitate: față de client, față de audiențele cărora li se adresează, față de societate sau spațiul public, și față de conștiința lui. Linia roșie care îl ghidează pe omul de PR la intersecția acestor zone definește etica meseriei. Așadar, cred că trebuie nu doar să vorbim mai mult, ci și să acționăm în mod concret, atât pentru  a construi o comunicare etică, cât și pentru a sancționa derapajele din domeniul nostru de activitate. Etica în comunicare înseamnă să dai importanță unui criteriu de evaluare care este legat de « cum » faci un lucru. Altfel spus, e ok să vrei să-ți atingi obiectivele de comunicare și de business, dar contează și cum o faci, ce impact ai asupra celorlalți, dacă acesta este bun sau rău. Dacă alegi să o faci mințind, făcând rău audiențelor tale, promovând în societate mesaje, comportamente, standarde și emoții negative, atunci comunicarea ta este lipsită de etică. Scopul nu scuză mijloacele, iar, la un moment dat, vine o notă de plată, că e vorba de reputație, de revoltă a audiențelor, sau de probleme care apar în societate, pe fondul încurajării unor  emoții, opinii, atitudini și comportamente negative, și care se răsfrâng și asupra organizației care a făcut comunicarea. Vorbind despre ce învață studenții la școală, cred că un principiu de bază pentru profesionalismul în PR este să înțeleagă că creativitatea sau să scrii bine nu este totul. Ca să fii un bun om de PR ai nevoie de cultură generală, de gândire critică, de capacitate de analiză și de repere morale, pentru a putea să dai formă creativității tale cu responsabilitate atât față de client, cât și față de audiențe și de spațiul public.

Dacă ar fi să schițăm un tablou al problemelor etice în industria locală de PR, cu ce ar trebui început?

Eu aș zice că începutul trebuie să fie la nivel individual, acolo unde este primul loc în care se fac alegerile morale. Asta înseamnă că ar trebui să înceapă fiecare cu o autoanaliză și să identifice zonele de umbră din propria comunicare și din propria activitate, să decidă ce să schimbe lucrurile și să o facă. Fiecare schimbare de discurs public, oricât de mică ar fi, are un impact relevant pentru societate. Altfel, cred că principalele probleme din România sunt legate de inducerea în eroare a audiențelor, de promovarea stereotipurilor negative – cu precădere cele despre femei, bărbați și statutul social - pentru a vinde mai mult, și de mimarea responsabilității sociale.

Care sunt cele mai importante conflicte morale în triunghiul PR - presă-public?

Cel mai grav mi se pare că publicul este luat de prost, este tratat ca o masă de manevră, al cărei rol este să umfle cifrele, că e vorba de cifre de audiență, sau de cifre de business. Din păcate, atât oameni din PR cât și din presă au acest tip de abordare față de public. Dintr-o perspectiva morală, este o lipsă de respect. Dintr-o perspectivă de comunicare, este manipulare: utilizezi audiența pentru interesul tău. Dintr-o perspectivă de business, probabil că pe un anumit termen există niște beneficii. Dar nu se pot câștiga bani și tratându-ți interlocutorii cu respect? Apoi, brandurile și jurnaliștii se întreabă de ce sunt tratați la rândul lor lipsit de respect de către audiențe. Lăsându-i la o parte pe internauții care se hrănesc din agresivitatea lor online, comportamentul agresiv este adesea cauzat de o lipsă de încredere, de sentimentul că ești luat de prost sau de ceea ce ți-a fost făcut. Cred că și în comunicare, ca în orice alt domeniu al vieții noastre, principiul moral de bază („the golden rule”) este „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”.

Al doilea lucru extrem de grav este neasumarea responsabilității în legătură cu ce duci în spațiul public, ca mesaj, comportament, produs, consecințe ale faptelor tale. Este lipsit de etică să nu-ți pese că faci rău unor oameni, sau de consecințele comunicării tale asupra celorlalți. Așa cum există un ecosistem în natură, există un ecosistem și în societate. Suntem toți interdependenți. Relațiile noastre sociale, discursul pe care îl avem, comportamentele si atitudinile noastre au un impact asupra celorlalți, iar apoi se întorc asupra noastră. Din păcate, unii nu înțeleg asta.

În comunicare regăsim tot spectrul de conflicte etice: diferențe de standarde profesionale, conflicte de norme și valori, conflicte de interese. Cum vedeți rolul omului de PR în echilibrarea așteptările organizațiilor cu cele ale publicurilor?

Rolul său este să educe și organizațiile și publicul. Sunt cazuri când și publicul are așteptări nerezonabile, uneori pentru că nu înțelege cum se petrec lucrurile sau pentru că este mult prea marcat de interesele personale. Dar sunt cazuri când organizația sau persoane de conducere din organizație trebuie educate în legătură cu „amprenta” pe care o au asupra spațiului public.

La ce standarde deontologice/coduri de etică vă raportați când aveți îndoieli profesionale?

Așa cum am spus mai devreme, un om de PR bun are o minte interdisciplinară. Asta înseamnă să aplici mai multe filtre: valorile morale personale; principiile etice din industria în care acționează organizația pentru care lucrezi; principiile etice din PR și valorile și principiile acceptate la nivelul societății. În ce mă privește pe mine personal, mi-am creat de-a lungul timpul un set foarte clar de principii etice pe care le respect. Pur și simplu, nu pot lucra pentru un client dacă acesta îmi cere să-mi încalc aceste principii.

Ce instrumente considerați că ar fi eficiente în descurajarea practicilor imorale?

Ar fi bine să existe niște mecanisme prin care practicienii din PR își sancționează colegii care acționează lipsit de etică. La fel cum ar fi bine ca și clienții să refuze să mai lucreze cu agenții sau oameni de comunicare care au un comportament neetic. Dacă piața ar sancționa astfel de comportamente, oamenii ar învăța mai ușor ce nu este acceptabil să facă. De asemenea, un filtru important este cel al presei. Însă nu întotdeauna jurnaliștii sancționează un comportament neetic. Uneori nici nu-și dau seama despre ce e vorba și preiau știrea sau dau platformă unei comunicări lipsite de etică. În acest moment, clientul și consumatorul de informație este cel care poate să sancționeze un brand care comunică lipsit de etică. Întrebarea este: cât ascultă organizațiile de clienții lor? Sau care este masa critică de clienți nemulțumiți care poate să schimbe comportamentul lipsit de etică al unei organizații, inclusiv pe partea de comunicare?


 Interviu realizat de Dana Oancea în dezbaterea PR Romania despre Etică în PR.

Pin It

Parteneri

banca transilvania logo 2Logo-McCannPR PNG    rd logo home        Graffiti PR logo-1             

GMP logo 2         logo oxygen site        dccom LOGO nou site          Samsung logo black