27042017

Back Eşti aici:Home Dezbateri Dezbateri actuale Realitati si deziderate in PR Relaţiile publice sunt atât de etice pe cât sunt jucătorii industriei

Relaţiile publice sunt atât de etice pe cât sunt jucătorii industriei

raluca bailescuRaluca Băilescu, Managing Partner Makesense PR – „E atât de puternică amprenta umană în ceea ce facem încât mă uit cu ceva scepticism la posibilitatea de a stabili standarde care să ne facă să livrăm mai curat şi mai etic decât o facem acum.”

Consideraţi că industria de PR are nevoie de o restructurare a modelului tradiţional de business?

Cred că deja trăim această restructurare. S-au schimbat prea multe în ultimii 4 ani pentru ca modelul tradiţional de business să mai reziste. În plus, nu văd de ce agenţiile lansate în plină criză, cum e şi a noastră, ar fi făcut imprudența să meargă pe modelul tradiţional, mai ales ca acest model nu confirmase nici înainte că ar fi unul de succes.

Practicienii de azi au la dispoziţie un instrumentar din ce în ce mai vast pentru a înţelege cum funcţioneză creierul uman, cum se sedimentează opţiunile şi preferinţele oamenilor, cum procesează aceştia informaţiile şi cum fac alegeri. Cât de folosite sunt aceste insight-uri în practica curentă şi ce influenţă credeţi că vor avea asupra politicii de recrutare a agenţiilor?

Sper să fie foarte folosite de cât mai multe agenţii de la noi. În zilele noastre, e non sens să te limitezi la un brief de 25-45, bărbaţi & femei, urban. Da, ştiu, încă mai sunt brief-uri care vin aşa, dar eu n-am întălnit clienţi care să nu înţeleagă beneficiul de a şti mai multe despre consumatorii lor.

Cred că efortul de a-i înţelege pe cei către care comunică e un subiect ce ţine de igiena de zi cu zi a unei agenţii. Nici nu-mi pot imagina că industria de PR locală nu se frământă să folosească tool-urile şi soluţiile existente. Cred că discuţia e mai mult legată de costurile la care se pot obţine astfel de informaţii, care sunt cele mai relevante tool-uri etc.

Deşi importante pentru viitorul şi statutul industriei, cercetarea şi evaluarea par să rămână în continuare „verişoarele sărace” ale profesiei. Ce stimuli consideraţi că vor aduce mai multă cercetare şi evaluare pe agenda activităţilor de PR?

Mă amuză ideea asta de “verişoarele sărace”. Am auzit chiar de curând şi cunoscuta explicaţie că PR-ul e “mai ieftin” sau “săracul din familia comunicării”. Observ că aceste mesaje apar des prin presă în diferite forme. Trăind aşa, cu percepția de sărăcie, probabil că doar prin suport reciproc vom putea să facem pasul următor. Iar primul lucru pe care am putea să-l facem unii pentru alţii ar fi să schimbăm percepţia asupra noastră prin ceea ce transmitem despre noi si despre meseria pe care o practicăm.

De la un ziar bun te aştepţi să nu se orienteze prea mult după aşteptările cititorilor. De la un consultant de PR te aştepţi să nu mimeze doar aşteptările clientului. Cât de dificil este pentru consultanţi să iasă din zona de confort şi să prezinte clienţilor nu doar ce le place acestora să audă?

Depinde foarte mult de ceea ce te motivează să faci această meserie şi dacă eşti un partener de drum lung sau nu. Să ieşi din zona de confort e un necesar permanent pentru un om de PR şi, totodată, calea către cele mai bune rezultate. Cu tot stresul pe care îl aduce la pachet, acest exerciţiu are un impact direct asupra calităţii şi originalităţii soluţiilor oferite.

Personal, nu accept ca noi să facem recomandări în care nu credem chiar dacă asta ne-a făcut să pierdem anumite proiecte şi uneori a lăsat falsa impresie că nu suntem deschişi sau suficient de flexibili. Deschiderea şi flexibilitatea ar trebui să ajute o agenţie din cu totul altă perspectivă.

Supra- ofertarea – servicii mai multe pe aceeaşi bani – o realitate care le-a permis unor agenţii să-şi menţină portofoliul de clienţi mai ales în perioada de criză - pare să-şi arate limitele şi să devină o problem pentru industrie. Care credeţi că vor fi efectele pe termen lung ale acestei politici şi care ar fi soluţiile realiste din ambele perspective?

Pentru noi supra-ofertarea n-a fost din start o opţiune. Chiar dacă unii dintre noi eram în industrie de ceva vreme, agenţia Makesense a apărut în plină criză şi complet independentă. N-am avut rude mai bogate (ca să revin la metafora de mai devreme), iar banii cu care am venit de acasă ne-au ţinut în viaţă doar câteva luni. Aşa că, am construit încă de la bun început un business bazat pe expertiza, mâna de lucru şi forţa de negociere din dotare.

Cred că această supraofertate a permis de fapt altor agenţii, ca a noastră, să apară. S-au dat servicii multe, pe bani puţini la o anumită calitate…  Adevărul e că nu poţi să dai mult pe bani puţini şi să faci şi o afecre bună din asta. Ajungi să-ţi plăteşti oamenii prost sau, mai rău, îţi iei oameni slabi din punct de vedere profesional în echipă. Acest lucru îţi afectează repid business-ul. Au avut mult de câştigat cei care au dat tot ce-au avut mai bun pe banii care să le permită chiar să facă business.

Cum se va modifica traiectoria de succes a consultanţilor din agenţii în următorii ani? Este parcursul profesional actual suficient de motivant pentru consultanţi?

Din poziţia pe care o am acum nu simt că ar fi nici mai mult, nici mai puţin motivant decât înainte. Un avantaj pentru aceștia există clar: ca în orice domeniu în care există istorie, sunt mai multe greşeli din care se pot învăţa lucruri bune. E o meserie în care simt că se vor mai schimba multe şi cred că schimbările astea vor avea loc în curând. Şi eu şi colegii mei vom avea bucuria să trăim provocările acestor schimbări.

Cât de etice pot fi relațiile publice practicate într-o industrie în care nu toți consultanți ijoacă după aceleași reguli? Rămâne etica doar o alegere individual sau vom asista la asumarea unor standard etice la nivel de industrie?

Relaţiile publice sunt atât de etice pe cât sunt jucătorii industriei. Însă, chiar și într-o industrie reglementată din punctul acesta de vedere, probabil lucrurile ar fi fost similare. E atât de puternică amprenta umană în ceea ce facem încât mă uit cu ceva scepticism la posibilitatea de a stabili standarde care să ne facă să livrăm mai curat şi mai etic decât o facem acum.

Depinde foarte mult unde alegi să te poziţionezi şi cu cine alegi să faci business. Sunt nişte motive foarte clare care ne fac ca unii dintre noi chiar să nu putem lucra împreună şi motivele astea ţin strict de etica proprietarului de business şi de valorile asumate de echipa lui. Eu cred că am norocul să lucrez cu oameni şi pentru oameni care merită toată încrederea mea. De curând, în cadrul unui curs de MBA al MsMRaţiu, profesorul nostru, Adrian Stanciu, m-a provocat să fac un exerciţiu personal de evaluare a câtor oameni am întâlnit în business, câtora le-am oferit încrederea mea şi a meritat să fac acest lucru. Inventarul personal arată foarte bine. Chiar am mulţi clienţi, colegi, furnizori care acţiunează în baza unor criterii etice care îmi permit să mă bucur real că îi cunosc şi că lucrez cu ei.

Un gând pentru viitorii consultanţi?

Să pună toată inima în ceea ce fac şi să facă PR doar dacă le place. Meseria asta făcută cu pasiune poate să-ţi dea într-un an cât altele în zece.


Interviu realizat de Dana Oancea. Ianuarie-Februarie 2014. Copyright PR Romania, toate drepturile rezervate.
Serial - Realităţi şi deziderate în PR

Parteneri

 logo_raiffeisen  Logo-McCannPR PNG  Practice MSL logo 2  Graffiti PR logo-1   EY Logo RGB                    

siglaBT noua     rd_logo  dccom LOGO nou site