23052017

Back Eşti aici:Home Opinii Juniori despre PR PR-ul și biblioteca

PR-ul și biblioteca

PR Biblioteca

Orice cuvânt creează destin (Pitagora)

În timp ce scriu acest text mă aflu în sediul celei mai vechi biblioteci universitare din țară, Biblioteca Centrală Universitară Mihai Eminescu Iași, a cărui eveniment de celebrare a 175 de ani de existență am participat ca voluntar. Aici, în sala Mihail Sadoveanu, se pot consulta colecții variate de cărți, de la beletristică până la domenii de comunicare, printre care se pot regăsi autori precum James Grunig, Edward Bernays, Scott Cutlip, Russel Conwell sau David Ogilvy.

Cred că pentru orice student, care iși dorește să ajungă un profesionist, este esențială o lectură de specialitate a domeniului de studiu ales, dincolo de materialele academice oferite la cursuri și seminarii de către profesori. Prima calitate pe care trebuie să o aibă un student în artele comunicării este curiozitatea. Pentru că atunci când ajungi să lucrezi în PR/Advertising poți avea o arie variată de clienți, de la firme care produc jante, mezeluri, ciment, bijuterii, haine, până la companii care vând servicii de outsourcing, deci reușita unei campanii ține și de profunzimea informațiilor avute despre produsul clientului și utilizarea lor magică (http://pr-romania.ro/opinii/juniori-despre-pr/1823-pr-ul-ca-magie.html) spre atingerea obiectivelor. Curiozitatea ar trebui formată încă din timpul facultății citind, dacă profesorii nu ți-o stârnesc la orele de curs, atunci biblioteca îți poate deveni cel mai bun prieten, mereu gata să te ajute cu cărțiile, care ne sunt, de fapt, niște profesori tăcuți aflați în așteptarea noastră.

Sigur, mulți pot spune că în toate cărțile găseși povești și idealuri, însă totul începe cu o poveste, și mai cu seamă o campanie reușită de PR, cu “a fost odată ca niciodată” și se încheie cu “dacă nu ar fi nu s-ar povesti”. Cred că povestea este cea mai puternică formă de magie și că toți avem nevoie de puțină magie în viața noastră, și chiar dacă totul se întâmplă numai în capul nostru asta nu înseamă că nu e real, percepția e realitate. Putem lua drept exemplu storytellingul, care devine o tendință globală în comunicarea brandurilor ce își doresc crearea unei povești în care consumatorii să poată să se regăsească (Coca-Cola – despre fericire și prietenie, sau Dove – povestea frumuseții).

În condițiile actuale, în care, comunicarea se transformă din B2B și B2C în H2H (human to human), emoția generată de o poveste devine un instrument de comunicare important pentru omul de PR. Este foarte adevărat că nu noi am inventat PR-ul, însă cred că cei de generația mea îl pot construi altfel de acum înainte. Intensitatea emoțiilor se schimbă, nu ne mai emoționează aceleași lucruri ca în trecut și să nu uităm că PR-ul fără context este nimic, ori contextul social în care trăim astăzi nu mai este la fel ca cel de acum 10-15 ani, de aceea este necesară o adaptare a mesajelor și a strategiilor de comunicare, iar un exemplu în acest sens poate fi KFC cu mesajul de campanie “Nu e panica, man!” sau Vodafone cu povestea ciobanului Ghiță. Poate oamenii “mari” din industria de comunicare nu sunt de acord cu cele scrise, insă eu cred, de fapt, că în sinea lor au nevoie să vadă o generație tânără, citită, curioasă, educată și pregătită să îi încurajeze și să îi motiveze în continuare.

Atât lectura beleristică, cât și cea de specialitate, îți poate oferi o lecție de autocunoaștere, un sentiment de apartenență, o lecție de umiliță și de încredere în tine, iar dat fiind noul proiect de comunicare al Facebook-ului și implicit al lui Mark Zuckerberg – A year of books, doresc să expun povestea în care mă regasesc cel mai bine. Povestea unui puști care s-a ascuns în podul școlii, cu o carte furată. O carte pe care a deschis-o știind precis că el este în lumea lui reala, într-un pod prăfuit, iar personajele din carte sunt în lumea lor fabuloasă, nascută din litere. La un moment dat i s-a părut că se produce un fenomen curios, și se simte „curentat”, ca și cum cele două lumi s-ar atinge și s-ar crea un canal de comunicare între ele, ca și cum ar putea da mâna cu personajele, iar ele l-ar putea privi drept în ochi. Apoi, puștiul care citește intră cu totul în lumea din carte, e absorbit și devine personaj alături de eroii de acolo, îi cunoaște, trăiește cu ei aceleași aventuri, salvând tărâmul fanteziei. La un moment dat, vine o clipă grea, când trebuie să-și ia rămas bun de la prietenii lui din viața cea nouă, spunându-le că n-o să-i uite niciodată și, la urmă de tot, iese din carte și se regăsește iar în podul prăfuit. Doar că acum are amintiri și prieteni în plus, existența lui s-a colorat. Și, atenție: nu sunt amintiri livrești, sunt, dimpotrivă, amintiri trăite, amintiri ale întâmplărilor la care a participat și el. El a salvat tărâmul fanteziei, iar acesta l-a salvat pe el.

Legenda spune că puștiul a dispărut undeva prin această fotografie. Priviți cu atenție fotografia, ca să fiți siguri că îl puteți recunoaște dacă veți călători vreodată în fabuloasa lume a literaturii și o să vă loviți de un țărm numit PR. Iar dacă vi se întâmplă să treceți pe acolo, vă rog să nu vă grăbiți, așteptați puțin. Dacă vine la voi un copil, un puști, dacă rade, dacă are ochii verzi, dacă scrie, veți ghici prea bine cine este. Atunci fiți drăguți, nu mă lasați să fiu trist: scrieți-mi imediat ce s-a întors.
 


Radu Rotaru este absolvent al Facultății de Filosofie, specializarea Comunicare și Relații Publice din cadrul Universității A.I. Cuza din Iași, jucător profesionist de șah și antrenor al Clubului Sportiv de Șah Rotary Chess. Câștigător a două premii Junior PR Award în 2011 și 2012, Radu este Global Affiliate Membership al Institutului Britanic de Comunicare (CIPR).

Parteneri

 logo_raiffeisen  Logo-McCannPR PNG  Practice MSL logo 2  Graffiti PR logo-1   EY Logo RGB                    

siglaBT noua      dccom LOGO nou site