23062017

Back Eşti aici:Home Articole PR cultural Zona de întâlnire între business și cultură rămâne un teritoriu explorat doar la periferie

Zona de întâlnire între business și cultură rămâne un teritoriu explorat doar la periferie

Felicia Moga trust

Zona de întâlnire între business și cultură rămâne un teritoriu explorat doar la periferie, puține expediții comune s-au aventurat spre miez, spre teritoriile fertile. Și, cred că trăim vremuri extrem de propice (schimb de generații, de orizonturi de așteptare, digitalizare, rețele sociale, online etc.) pentru astfel de ”expediții comune”.

În condițiile în care zona de business pare aproape paralizată de slaba capacitate de a-și adapta discursul (și comportamentul) sec-corporatist la așteptările unui public tot mai atomizat și mai vocal în a rejecta non-autenticitatea (mileniali și nu numai) și a unui public care, pe de altă parte, dă semne că e pregătit și dornic de experiențe proaspete, în oceane albastre, cultura reprezintă un potențial spațiu de întâlnire și comunicare ce merită explorat.

În ceea ce privește oferta culturală, eu cred că ea există. Doar că, în lipsă de strategii culturale, e în mișcare browniană. Apar, totuși, tot mai multe demersuri coagulate (sau în curs) dinspre segmentele consacrate, clasice – de la artele spectacolului, la film, de la muzica clasică, la entertainment și de la literatură și industria cărții, la artele plastice, arhitectură sau design. Și mai e zona interdisciplinară, în care inovația de limbaj e bogată și unde e germinare la firul ierbii și e efervescență.

Nodul gordian constă în modul în care segmentul cultural își oferă proiectele către zona de business, pe de o parte, și așteptările, de multe ori nerealiste, cu care îi întâmpină sponsorul, pe de alta. De multe ori, o barieră de limbaj și o comunicare defectuoasă. Lipsă de know-how într-o parte, destul de multă obtuzitate și rigiditate de cealaltă parte – clar, un sistem cu disfuncționalități, însă care s-a pus în mișcare.  

Festivalul Enescu încă se zbate să-și obțină finanțarea, dar acum își alege sponsorii – a urcat pe scena mare a lumii muzicii. Festivalul de jazz de la Gărâna aniversează 20 de ani peste câteva zile și aduce, an de an, peste 10.000 de oameni în creierul munților. Festivalul de muzică de cameră SoNoRo a împlinit 10 ani și nimeni nu-i dădea șanse mari de reușită când a intrat cu noul concept în România. De 15 ani, TIFF face din Cluj o capitală a lumii filmului. Cetatea restaurată din Alba Iulia atrage mii de oameni, Dilema organizează acolo un festival anual și impactul economic se vede deja. Festivalul internațional de Teatru de la Sibiu a devenit și el un reper și orașul se bucură și pe plan economic de această efervescență.

M-aș opri la trei aspecte potențial benefice pentru un business care se implică în proiecte culturale:

1.    Câștigă expunere către unul sau mai multe segmente de public la care nu ar ajunge sau ar ajunge cu greu prin metodele consacrate (+ prestigiu)
2.    Se implică autentic în comunitatea din care face parte – unde se pot crea pârghii de revitalizare economică
3.    Generează o pârghie pentru propria cultură organizațională și își motivează propriii angajați.

De-ar fi să spunem o poveste…

Dacă ar fi să punem toate acestea într-o poveste, ar putea suna cam așa:
Un mic orășel în care nu se întâmplă aproape nimic. Trei angajatori asigură locuri de muncă pentru 30% din populație, restul fac agricultură de subzistență sau sunt în șomaj. Un grup de tineri, decid să se întoarcă acasă după terminarea studiilor și pun bazele unei mici companii de IT. Prietenii lor din copilărie din orășel sunt acum, în majoritatea lor plecați în străinătate. Cei rămași sunt profesori, angajați în administrație, mici antreprenori sau muncitori la întreprinderile din oraș. Unul dintre ei este șeful celei mai mari întreprinderi din oraș. Vor să facă ceva pentru orașul lor. Își amintesc că, în copilărie, avea loc un mic festival de coruri și că, pe durata acestuia, toată comunitatea era în mare efervescență. Hotărăsc să relanseze festivalul.
Începe o lungă perioadă de discuții cu toți potențialii parteneri din oraș. După multe întâlniri, evenimentul prinde contur. Contribuie fiecare din parteneri cu bani sau servicii și evenimentul are loc.  Succesul este peste așteptări, comunitatea e cuprinsă de vitalitate.
Prin urmare, pentru anul următor, echipa decide să extindă festivalul. Însă corurile invitate, toți oamenii care vin, trebuie cazați undeva. Unul din prietenii lor are o mică pensiune. Fac în comun o investiție și extind pensiunea. Oamenii trebuie hrăniți. Patronul are angajați dintr-o comunitate învecinată, reputată pentru agricultura biologică. Fac un parteneriat să furnizeze legumele pentru bucătărie. Dinspre comunitate vine informația că există și un alt grup de inițiativă care vrea să revitalizeze gastronomia locală. Sunt implicați și ei în festival: doamnele din comunitate fac un concurs de prăjituri. Profesorii vin cu ideea organizării unor echipe de voluntari cu elevii lor, pe durata festivalului pentru ca, astfel, copiii să câștige experiență. Profesorul de muzică, descoperă că și în orășel era un cor, îi caută pe foștii coriști și îi convinge să participe și ei la festival și reface vechiul cor. Atrage și un grup de tineri iubitori de muzică.
A doua ediție a festivalului, are și mai mare succes. Echipa de IT face o platformă prin care festivalul este transmis live și pentru cei plecați din țară și crește, astfel, mult vizibilitatea evenimentului.
La a treia ediție, în orășelul nostru apar și turiștii. Afacerea cu pensiunea merge bine. Și furnizorii de legume sunt fericiți pentru că își pot vinde o bună parte din producție aproape de casă. Concursul de prăjituri al doamnelor s-a transformat într-o mică afacere de-a dreptul prosperă. Fosta sală de cinema din oraș a fost refăcută și acum au loc regulat spectacole. Au apărut și mici prăvălioare cu artizanat local, deoarece turiștii cumpără suveniruri. Acum toate micile afaceri din oraș contribuie financiar pentru organizarea evenimentului. Există membrii fondatori și sponsori.
Omul nostru de afaceri e fericit pentru că în orășelul lui răsună din nou muzica. Angajații lui sunt mândri de el. Ba, mai mult, s-au înscris în echipele de voluntari care au reabilitat fostul cinematograf. A încheiat și un parteneriat de practică la el în uzină pentru copiii de la liceul din oraș.  
Băieții din echipa de IT și-au extins afacerea, deoarece, datorită transmiterii online a festivalului, foștii lor colegi din străinătate au aflat ce fac și le-au cumpărat programele. O echipă de tineri a făcut o platformă online de promovare a orășelului în care au inclus și festivalul, și legumele bio, și prăjiturile doamnelor dar și micile produse de artizanat locale și au început să primească comenzi online. Sunt pe cale să-și deschidă primul magazin online de produse locale… La propunerea tinerilor din oraș, pentru anul viitor, festivalul are o secțiune nouă: o competiție de street dance… Iar primarul a identificat niște terenuri și se gândește foarte serios la dezvoltarea unei colonii de artiști: să le dea loturi de teren ca ei să-și construiască ateliere, chiar case…

Deși pare utopică, povestea nu e chiar atât de departe de o realitate posibilă.

Cred că urmează să trăim timpuri interesante!

Un studiu serios de piață despre impactul economic al culturii ar fi extrem de binevenit acum și ar furniza argumente prețioase atât pentru zona de business, cât și pentru cea culturală pentru a încuraja expedițiile comune spre teritoriile fertile din miez.


Felicia Moga este Group Manager la DC Communication. Felicia Moga are o experiență de peste 20 de ani în domeniul comunicării, din care 17 în cadrul DC Communication, una din cele mai vechi și solide companii de PR și comunicare de pe piața locală.

Înainte de DC Communication, timp de șapte ani, Felicia a fost manager cultural în cadrul Institutului Francez de la București și Cluj. A dezvoltat proiecte bilaterale de dans contemporan, jazz și muzică contemporană.

Își continuă pasiunea pentru artă și cultură din poziția de consultant de comunicare pro-bono pentru diverse proiecte culturale.

A tradus în limba română ”Strategiile fatale”, de Jean Baudrillard (Polirom, 1994), ”Geografia mea metafizică”, de Claude Karnoouh (Dacia, 1995), ”Europa de Est la ora dezamăgirilor”, de Claude Karnoouh (Apostrof, 1996), ”Cum să le spun…”, de Gerard Collignon (Trei, 2015).
Este licențiată a Facultății de Filologie din Cluj.  Este fluentă în franceză, engleză și maghiară.

Parteneri

 logo_raiffeisen  Logo-McCannPR PNG  Practice MSL logo 2  Graffiti PR logo-1   EY Logo RGB                    

siglaBT noua      dccom LOGO nou site